«Presupunând că știi cât de cât regulile jocului de fotbal, îl voi folosi pentru o scurtă analogie», mi-a zis, la un moment dat, cineva într-o discuție pe Facebook referitoare la modul în care sunt predate anumite materii. Cu acceptul lui, voi prezenta analogia și aici, urmând a o comenta ulterior.
Un profesor normal ar invita studenții pe stadion în timpul unor meciuri și le-ar explica frumos toate regulile jocului în timp ce acesta se desfășoară. Cu timpul, studenții vor putea comenta fazele jocului și astfel își vor pune în practică imediat cunoștințele.
Dar există mulți profesori și multe materii la care nu se întâmplă asta. Sau din lipsă de timp, sau pentru că nu a văzut nici el la vremea lui un meci/stadion, neavând parte de un profesor din prima categorie, al nostru profesor va preda ceva în stilul «jocul de fotbal constituie un ansamblu de deplasări în interiorul unui spațiu de formă geometrică bine definită: dreptunghi. În desfășurarea jocului, un corp sferoidal primește impulsuri mecanice produse de participanții activi la joc (numiți și jucători). Numărul acestora este 22 însă există și 5 participanți pasivi…» Nu continui citatul, ideea reiese deja de până aici: s-a ajuns la o formalizare excesivă a materiei făcând-o total imposibil de înțeles și aplicat.
Desigur, la examen nu se va merge pe teren, ci se vor da – în cazul fericit în care nu se cere reproducerea teoriei – probleme de forma «calculați probabilitatea ca sferoidul să se afle în spațiul numit careu dacă acum 2 minute aici s-a produsun eveniment de tip fault» În mod evident, ceva steril și nefolositor.
Să nu uităm că la angajare ești întrebat dacă știi jocul, dacă-l poți juca și ce experiență ai cu el. În nici într-un caz definițiile și problemele de mai sus nu te vor ajuta.
Am avut și eu cursuri de acest tip, din fericire foarte puține și pe cale de dispariție în facultatea pe care am făcut-o. Mai târziu, când am avut nevoie de cunoștințele reale din materie, a trebuit să caut pe Internet și să citesc un număr destul de mare de cărți și articole pentru a mă pune la curent cu ceea ce presupunea materia respectivă și a identifica exact ce-mi trebuia mie. Trist a fost să recunosc că nu este doar problema noastră: am găsit și cursuri de la alte facultăți din afară predate la fel de formalizat și abstract. Dar am găsit și cursuri predate cu sute de exemple, fiecare exemplu fiind urmat doar de câte un singur concept de teorie, perfect relevant pentru el. Cursuri din care chiar reții fără prea mult efort.
În fond, cred că principala menire a cursurilor din facultate este să-ți deschidă ochii spre orizonturi noi, să-ți arate domeniile existente din sfera ta de activitate și să-ți provoace mintea să se poată adapta la noutățile din domeniu. Cu un formalism excesiv aceste deziderate nu se pot atinge.
Probabil veți spune că facultatea trebuie să te învețe exact ce se cere pentru interviurile de angajare din domeniul respectiv. Nu sunt de aceeași părere, deoarece în prezent multe tehnologii se schimbă destul de rapid și ce era pe buzele tuturor azi va fi mâine uitat și înlocuit cu ceva nou. Este exact situația descrisă în această imagine de pe Internet.
Mult mai bine este ca tehnologiile și cunoștințele de bază să fie predate urmate de indicații și resurse utile pentru lucrurile mai noi, folosite acum în practică. Desigur, este de preferat ca spre finalul materiei să se ajungă la o pondere importantă a lucrurilor cerute pe piață față de lucrurile de bază. Dar asta pentru materiile din ultimii ani când deja studentul a decis ce vrea să facă în cariera lui.
Am văzut foarte multe discuții despre cursuri învechite când, de fapt, acele cursuri prezentau baza necesară pentru a înțelege domeniul și a te adapta la schimbările din acesta. Cred că, de cele mai multe ori, reacția aversă la aceste cursuri este cauzată de un nivel cam mare de formalism utilizat în predarea lor, de lipsa unei aproprieri de practică, de o predare mai înspre stilul celui de-al doilea profesor din analogia prezentată. Poate aici ar trebui căutată o soluție pentru unele dintre problemele învățământului actual.
Sursa foto: Wikimedia.org
In primul rand, comparatia cu explicarea jocului de fotbal probabil e “inspirata” de aici ( http://forum.softpedia.com/topic/100602-politehnica-bucuresti/#entry1506248 ), din moment ce ai zis ca ai auzit-o pe facebook, si data postului la care am dat link e 2006, cand nu prea folosea lumea de facebook chat.
Si ce sa vezi, in discutia respectiva era vorba tocmai despre minunata noastra facultate ( automatica si calculatoare, pentru cine e interesat ), unde cursurile facute foarte prost si degeaba sunt “foarte putine si pe cale de disparitie”. Ca sa ne asiguram ca nu e doar o impresie, ce-ar fi sa facem un sondaj, si sa intrebam studenti de la AC cat de mult “le-au deschis noi orizonturi” cursurile de Fizica, Electrotehnica ( mai ales la CA, ca in rest se copiaza ), Electronica Analogica, Electronica Digitala, Teoria Sistemelor, Proiectare Logica, IOCLA. Si astea doar in primii 2 ani.
Prietenul era de la Asachi din Iași. Nu știu de unde s-a inspirat sau cum a circulat legenda.
Anyway, dacă citeai și mai departe pe forumul de pe softpedia observai un lucru interesant: impresia aia de care zici tu nu este decât a unui anumit grup de persoane.
«Facultatea e ALTCEVA. Facultatea NU e facuta ca sa-ti dea un job quick& dirty. Facultatea NU este invatamint de masa. Asta uita cohortele astea de studenti care dau acum la facultate fara sa aiba prea multe aptitudini, si nu vor decit rezultate rapide si bani multi.»
La asta mă refeream.
[…] abstractizare și nu este singurul. E o boală de care întreg învățămîntul românesc suferă. Un exemplu foarte bun este dat de Mihai Maruseac pe blogul Gen90. Și pentru că veți crede că doar la matematică sau informatică se găsesc astfel de […]