de Anca Oancea
Încep prin a menţiona faptul că lucrez într-o multinaţională al cărei nume este format din trei cuvinte englezeşti, deşi poate asta se datorează fondatorilor imperiului, nişte străini. Dar trebuie să spun că munca pe care o fac e în engleză, trimit mailuri zilnic în engleză. De ce să nu recunosc că am avut o şedinţă zilele trecute în care la trei cuvinte româneşti apărea un cuvânt englezesc.
Romgleza nu mi se pare un lucru firesc, ţin minte că era o perioadă în liceu când încercam pe cât posibil să nu folosesc cuvinte englezeşti în vorbirea curentă. Lucrurile s-au schimbat, am învăţat despre advertising şi publicity (care în traducere par a avea acelaşi echivalent, publicitate), am învăţat despre target, feedback, SEO şi SEM, customer relationship management etc. etc. Cum aş putea avea pretenţia ca angajaţii care lucrează zilnic cu acest tip de cuvinte să nu depăşească bariera bunului simţ şi să adauge în vocabular cuvinte englezeşti? Oh, please! Este, totuşi, neplăcut să simţi, să vezi efortul de a promova mesaje în engleză. În situaţia asta, nu mi se pare normal cum sunt forţate expresii englezeşti în cadrul reclamelor şi mi se pare că mai rău derutează clienţii. Pot oferi perspectiva părinţilor mei, care nu stăpânesc limba engleză, şi mă tot întreabă ce înseamnă cuvântul ăla sau cuvântul celălalt, fără să înţeleagă, de fapt, ce-a vrut Xulescu să spună. Ce să mai spun despre bunici!
Romgleza este inevitabilă: nu poţi să laşi vocabularul la uşa firmei când pleci. Mai mult, pare din ce în ce mai firesc să auzi cuvinte englezeşti la tot pasul, ne-am obişnuit. Sunt, totuşi, convinsă de faptul că n-o să renunţăm la limba română, oricât de englezesc ar suna totul în jurul nostru, din simplul motiv că e limba pe care o înţelegi cel mai bine, în care te cerţi cel mai bine. Câţi dintre voi s-au certat în limba engleză, în care nu poţi să arunci cu patimă cuvinte româneşti pentru că acestea n-au niciun sens pentru cealaltă persoană?
P.S. Un moment penibil pentru mine a fost când povesteam de un anumit serial foarte, foarte popular (no title for spoilers), discutând despre o anumită scenă de viol. Foarte târziu mi-am dat seama că am folosit verbul „a răpi” convinsă că toată lumea înţelege faptul că mă refeream, de fapt, la „to rape.” Prostesc, ştiu.
