Tristeţea (compoziţie proprie)
Aş vrea să exprim, dar e greu, Durerea din sufletul meu, Acum când mi-a mai rămas Doar urma de linişte-n glas. Nădejdea spre ce s-o îndrept? Pumnale străpung al meu piept Şi-n fiecare clipă tot simt Că-mi pierd rostul pe-acest pământ. Muzica alină durerea Şi-mi atenuează căderea, Dar tot ce e-n jurul meu, Îndeamnă la chin tot mereu. Tristeţe, de ce nu vrei Să te pierzi din ochii mei? Şi să laşi în loc de ură, Bunătate şi căldură.
P.S. Nu aruncaţi cu pietre, e prima mea încercare “oficială” în domeniu.
