Artistul lui Miller

Distribuie!

Iacă-tă ce spune un personaj de-a lui Miller în Sexus:

"Dacă aș fi un artist, credeți că m-aș osteni să dovedesc lumii acest lucru?Nu mă cunoașteți!Eu n-aș așterne un rând pe hârtie;pur si simplu mi-aș gândi gândurile; mi-aș visa visurile  și m-aș opri aici.Mi-aș lua orice fel de slujbă, una care sa mă țină în viață, și aș spune omenirii:"Te bag în mă-ta, nu te las eu să pui laba pe mine!N-ai să mă faci tu sa crăp de foame numai ca să dovedesc că-s artist.Nu. domnule, eu știu ce știu și nimeni nu mă poate contrazice.Mi-aș scurma drumul prin viața, muncind cât mai puțin posibil.Dac-aș avea idei bune, bogate, suculente, le-aș ține numai pentru  plăcerea mea.N-aș încerca să le bag oamenilor pe gât, aș face pe mortul cea mai mare parte din timp.Aș fi un yesman,un preș de cauciuc.I-aș lăsa să mă calce în picioare, dacă ar avea chef, atâta timp cât în inima mea și-n cugetul meu aș ști că sunt cineva.Eu pledez pentru a ști și a fi, nu pentru a face."

 

Bine, toată pledoaria asta poate fi aplicată doar la nivel ideatic, e un egoism al intelectualității suprem, chiar și față de tine însuți.Egoismul care provine dintr-o conștientizare a unor imense diferențe dintre diletantism și intelectualism.Un egoism atât de colosal, încât te plasează în umbra ideii și a unui soi de prostituție identitară, dar care reușește să te salveze.Un " A ști și a fi" asumat cu riscul de a  fi singurul martor al acestei certitudini.E artistul modus vivendi, ce diferă categoric de cel ce dorește confirmarea.Acel  artist în care s-a produs abdicarea înaintea revoltei.

Și totuși, bucuriile unui asemenea artist  presupun control, castitate și dorințe continue.

 

 

 

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*