OLTchim sau OTVchim?

Distribuie!

În ultima vreme Guvernul Ponta vorbeşte despre privatizarea coloşilor statului, defapt nu vorbesc ei acum ci a vorbit FMI mai demult. Eu vreau să vorbesc despre „privatizarea licitaţiilor”.

Cazul combinatului de la Rîmnicul Vâlcea este cunoscut, cu siguranţă de fiecare dintre noi, în speţă faptul că domnul Dan Diaconescu a câştigat licitaţia pentru privatizare. Sau a fost privatizată licitaţia?

Culmea imbecilităţii, nu ştim vinovaţii. Pai să licitezi tu pe un anumit caiet de sarcini şi pe un anumit contract, după care să faci scandal public că diferă clauzele întru totul la momentul când trebuie să achiţi suma promisă, este de transmis şi dezbătut la OTV. Indiferent dacă acel contract chiar diferă sau nu, este penibilă situaţia, iar ne şifonăm imaginea.

Dar ce vreau eu să dezbat este de ce a câştigat domnul Dan, sau ce a câştigat domnul Dan. E simplu, a pierdut garanţia de participare la licitaţie (efectul eşuării a unui joc de echilibru Nash cu miză la 2 capete). În general, la licitaţiile organizate de stat apar factori ce viciază orice planificare apriori care stabileşte o desfăşurare exactă a procesului de licitare. Din punctul meu de vedere prezentatorul TV nu a dorit niciodată să câştige licitaţia pentru a putea poza în victima incoentă ce salvează poporul dar este împiedicat de ciocoi/moguli.

Inevitabilul s-a produs, a câştigat (chiar si după ce a forţat o descalificare prin prezenţă întârziată). Păi ce facem acum că bani n-avem? Plecăm la München, ne relaxăm, medităm şi ne întoarcem miercuri ca să negociem. Personal nu cred că domnul Diaconescu are banii (Sfat: nu joci all-in la bluff).

Marketing politic – awareness  – cadrul de referinţă – prezentatorul TV devine brand naţional, hai să-l punem într-un spot şi să il dăm la export (ironic). Marele câştig al lui Dan Diaconescu în toată această ecuaţie este electoratul, bine ţintit. Nostalgicii români, ce dau întotdeauna vina pe alţii pentru eşecurile lor, devin astăzi ocrotiţi de Dan Diaconescu, care se luptă pentru binele poporului mai aprig decât domnul Becali alias Ştefan cel Mare. Ei da ... omul de televiziune a fost pus într-o poziţie stânjenitoare devenind câştigător fără să poată să-şi însuşească premiul, în acest caz cum ne mai victimizăm? Găsim noi ce să mai invocăm, contracte să avem.

Un singur scop final – posturi parlamentare din decembrie, deja a început campania electorală, bineînţeles că la nivel informal deoarece suntem stat de drept cu valori iEUROPENE. Cred că ar fi ceva grotesc să vedem PPDD cum va forma majoritate parlamentară împreună cu alte partide, deloc exclus, posibil şi foarte probabil.

Oare la Oltchim, dacă era ceva profitabil d.p.d.v. business nu participau şi alte companii? Păi cum licitează un actor TV mai mult decât acţionarul majoritar actual? – care fie vorba între noi, cunoaşte cel mai bine cum se mişcă liniile de producţie p’acolo. De ce avem un participant ce joacă la 2 capete, prin intermediul a 2 firme? Cred cu tărie că Oltchim nu mai este bun decât de lichidat, şi cred că acesta îi va fi şi destinul, chiar dacă îi dezamăgesc pe dragii mei compatrioţi nostalgici.

Cred că licitaţia a luat-o razna şi azi vedem cum se joacă defapt teatrul.

P.S: O analiză asupra personajului Agamiţă Dandanache ne-ar ajuta să înţelegem funcţionalitatea acestei societăţi. Ironia lui Caragiale de la acea vreme o găsim azi pe scena teatrului politic naţional.

Mihai Lazăr

Sursa foto: wikimedia.org

Nota redactorului: Articolul prezintă opinia autorului, nu a revistei. GEN90 încurajează exprimarea liberă a opiniilor sub formă de articole, oricine este invitat să publice dacă are ceva de spus, indiferent de ideologia sa politică.

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*