Oamenii sunt oameni peste tot

Distribuie!

de Andrei Pop

Oamenii au tendința să meargă spre 2 extreme când vine vorba de culturi pe care nu le cunosc: ori de a idealiza, ori de a generaliza o prejudecată pe care și-au format-o din auzite. Ei bine, niciuna din variante nu o să ne ducă la răspunsul corect al întrebărilor: cât de diferiți suntem noi, românii, de alte naționalități? Oare suntem chiar atât de diferiți sau e doar o problemă de perspectivă? Și cum ar trebui să interacționăm cu o astfel de lume?

Părerea mea e că oamenii sunt oameni peste tot. Cultura unei societăți nu e altceva decât un sistem de tradiții bazat pe aceleași valori universale, dar puse într-o altă formă. Cu alte cuvinte, întreaga omenire pune preț pe aceleași virtuți: iubire, onoare, sinceritate, curaj ș.a.m.d. Diferit e felul în care fiecare societatea interpretează și prioritizează aceste valori. Spre exemplu, onoarea. Acest cuvânt există în toate limbile lumii, dar asta nu înseamnă că toți l-am interpretat în același fel.

În Vest, ca să fii onorabil e de-ajuns să  fii un om de cuvânt și să îți respecți codul personal de valori. Cu alte cuvinte, în societatea occidentală, acest concept este foarte puternic orientat spre individ. Dar, cu cât mergi mai mult spre Est, observi că societățile devin din ce în ce mai puternic orientate spre colectivitate, motiv pentru care și cuvântul onoare e din ce în ce mai puțin orientat spre individ. În Orientul Mijlociu și Îndepărtat, să fii om de onoare și să respecți onoarea familiei sunt două lucruri total diferite. Poate că în Japonia castele samurailor nu mai sunt în fruntea ierarhiei societății nipone, dar valorile lăsate în urmă de ei încă există. Ideea de clan, de apartenență la ceva mai mare decât ideile și scopurile unui individ sunt valorile pe care tradiția lor le prețuiește. Din acest motiv, onoarea colectivă e uneori mai importantă decât cea individuală.

Un alt exemplu ar fi faptul că arabii musulmani (sunt și arabi creștini) sunt foarte conservatori în ceea ce privește atitudinea lor față de valori precum iubirea, deoarece ei își bazeaza felul de a fi pe modelul vieții lui Mahomed, profetul Islamului. Din acest motiv, vedem că iubirea în doi și căsătoria monogamă ca rezultat al unui acord bazat pe iubire dintre viitorii soți nu e o virtute atât de prețuită de musulmani. Mahomed a avut mai multe soții, ei îi urmează exemplul, iar acest exemplu le arată ca poligamia și căsătoriile aranjate sunt ok.

Cum am spus în introducere, prejudecățile față de  alte culturi sau idealizarea lor nu o să ne ajute nici să le înțelegem, nici să comunicăm cu adevărat cu oamenii acelor culturi. Pentru ca tu, ca persoană, să poți interacționa într-un mod eficient și respectuos, trebuie să înțelegi relativismul cultural – fiecare cultură are tradițiile ei – dar, în același timp, trebuie să înțelegi că tradițiile unei culturi nu justifică în niciun fel comportamentul oamenilor. Într-o anumită cultură onoarea e privită într-un anumit fel; asta nu înseamnă că punctul acesta de vedere e corect, ori că acei oameni au o înțelegere completă a conceptului. Dar, în același timp, să nu crezi că tu ai dreptate întotdeauna în a judeca cum să interpretăm o virtute ca și concept.

Pentru a putea face o diferență în lumea asta, noi, oamenii, trebuie să fim mai empatici. Empatia e abilitatea unui om de a se pune în poziția altuia pentru a-l înțelege mai bine. Dacă reușim să facem asta – să ne înțelegem unii pe alții – diplomația va putea fi adusă la un cu totul alt nivel.

Sursa foto: Wikimedia.org

Taguri

Arhiva