Să călătorești cu RATB-ul vara – proba de foc a zilei. Shake-ul de răutate, egoism și prostie se servește obligatoriu după primele stații. Și totuși, pe lângă faptul că, de obicei, ajung la destinație, există și un alt aspect pozitiv. Este vorba despre discuțiile sau poveștile pe care le aud cu sau fără voia mea. Unele îmi provoacă dezgust, altele ma amuză sau mă fac să merg încă vreo două stații ca să aud finalul.
Într-o perioadă am auzit o serie de povești din capitolul război de la niște oameni care i-au simțit gustul din plin; care au tras gloanțe și după ani… concluzii. Ce au avut și cu ce au rămas? Mi-am dat seama ce valori promovau și m-a îngrozit gândul că sunt o specie pe cale de dispariție. Ei șopteau tremurând un imn în care credeau, își tăvăleau frica în curaj și mergeau înainte. Iar onoarea, virtutea și prietenia nu erau doar niște termini hiperbolici, ci niște valori pe care le trăiau. Unul dintre bătrânii cu care am vorbit fusese împușcat de trei ori – mă durea să-l văd mergând. Însă mi-a spus cu zâmbetul pe buze că pentru batalionul lui ar fi făcut orice. Da, responsabiltate, dedicare, perseverență, curaj. Pe lângă decorație, purta zilnic cu el acea mulțumire care-ți încălzește privirea când știi că ai făcut tot ce ținea de tine.
Cred că războiul este cel mai bun catalizator pentru caractere de oțel. Când trăirile sunt duse la extrem, iese la iveală adevăratul crez. Cât despre lași… ei vor rămâne întotdeauna la pământ.
Există totuși soldați fără război? Da! Deși armele sunt diferite iar războiul e mai subtil, bestialitatea este aceeași ieri, azi și în veci. Avem, deci, contextul necesar formării unui caracter de soldat. E nevoie doar de oameni capabili să țină pumnul sus pentru lucrurile în care cred.
Suntem bombardați de mass-media și târâți pe o scena a marionetelor… de multe ori obligați să jucăm scene regizate atât de prost; rătăciți într-un deșert cultural, aruncați într-o junglă socială în care suntem restanțieri din oficiu. Restanțe la prietenii, la propriile principii, la viață!
Cele mai mari bătălii se dau în singurătate, cu noi înșine; cu stima de sine, cu alegerile pe care trebuie sa le facem zilnic, cu lipsurile sau cu dorințele. Dacă atunci trebuia sa-i dai unui om o sabie ca să vezi cine e, acum cred că e suficientă o funcție. Cât timp încă există un război, există și putere, iar puterea va schimba întotdeauna oamenii în cele mai neașteptate feluri.
Întoarcem de atâtea ori arma spre noi în loc să ne ridicăm și să mergem mai departe. Nu va veni nici Obama, nici Batman, nici Făt-Frumos să ne ridice din noroi, să ne dea două palme și sa ne spună ce avem de făcut.
Cine suntem când suntem singuri, care este gândul cu care ne trezim dimineața? Victime sau eroi?
Sursa foto: Wikimedia.org
