În timpul unui interviu această întrebare este des întâlnită. La o primă vedere, cu toţii ne entuziasmăm şi răspundem prompt: lucrez mai bine în echipă deoarece am avut de rezolvat multe proiecte în care am lucrat cu alte persoane. Cu toate acestea, puţini dintre noi am avut prilejul să lucrăm într-o echipă adevărată, în care fiecare coechipier să fie dispus să îşi canalizeze efortul pentru îndeplinirea proiectului comun.
Şcoala îi învaţă pe elevi să deprindă competenţele necesare pentru a lucra în mod individual eficient. Astfel, din clasa întâi până în clasa a 8-a, cu toţii am dat lucrări care ne testau cunoştinţele în matematica, română, istorie, geografie, biologie etc. Pregătirea pentru aceste teste se realiza pe cont propriu începând cu vârsta de 9-10 ani. De la acea vârstă începeam să ne dăm seama cum merge sistemul educaţional. Cum se realizează notarea? De ce un coleg a primit o notă mai mare decât alt coleg? De ce am dat-o în bară la testul de chimie? Etc.
Liceul vine cu noi provocări. Cei 4 ani te fac să guşti din acel ,,spirit de echipă”. Nu mai eşti singur. Nu mai trebuie să porneşti un proiect de la 0 şi tot tu să îl finalizezi. Stresul pare a fi cu mult diminuat deoarece ai oportunitatea de a lucra doar la o parte din proiect. Eşti complet fascinat de entuziasmul şi de grija colegilor pentru detalii. Aceştia propun să prezinte proiectul în modul cel mai original. Tot ei vin cu propuneri de a realiza creaţii ingenioase în Photoshop, sau în alte programe sofisticate care se potrivesc cu macheta proiectului.
Stop, haide să o luăm de la capăt. Şcoala generală, liceul şi chiar facultatea reprezintă perioade din existenţa noastră, în care ni se conturează sistemul individualist de lucru. Cu toţii dorim să scăpăm de stresul testelor cu fruntea sus. Nici nu mai stăm să ne îngrijorăm de felul în care se descurcă ceilalţi colegi. De cele mai multe ori concluzionăm că ,,este treaba lor”. Munca individuală devine fundamentul performanţelor profesionale. În schimb, liceul transformă munca individuală, în munca de echipă. După aproape 8 ani de muncă individuală suntem obligaţi să ne adaptăm unui alt stil de a îndeplini taskurile. Oare procesul nu este prea rapid pentru unii dintre noi? Oare nu există riscuri în construirea unei echipe pornind de la premisele de mai sus?
Realitatea este că munca individuală, depusă în şcoala generală, liceu şi facultate se imprimă în modalitatea de a gândi şi de a relaţiona cu celelate persoane. Individualismul se regăseşte în cantităţi diferite aproape la toţi oamenii. Persoanele cu o doză mare de individualism pot fi uşor de identificat într-o echipă pentru că afectează, prin gândirea lor, adoptarea deciziilor. Astfel, problemele care apar în munca de echipă pot lua proporţii dramatice pentru îndeplinirea proiectului la timp. Lipsa de experienţă în cooperarea eficientă cu colegii, trăsăturile de personalitate individualiste, maniera inegală de a împărţi taskurile şi asamblarea neomogenă a părţilor din proiect reprezintă problemele adevărate cu care se poate confrunta o echipă.
Puţini tineri sunt capabili să se muleze pe tipul de personalitate al fiecărui coechipier. Categoria aceasta de tineri se adaptează foarte uşor stilul de lucru deoarece empatizează uşor cu celelate persoane. Aceşti tineri sunt capabili să renunţe la gândirea individualistă şi îşi ascultă colegii. Motivul pentru care se fac alegerile inspirate într-o echipă se datorează implicării totale a acestor oameni în modul de desfăşurare al proiectului.
Din nefericire, aceşti tineri ajung să finalizeze proiectul chiar singuri. Ei sunt cei care rămân ancoraţi în realitatea profesională, pe când ceilalţi colegi renunţă la entuziasm, la inspiraţie, la orginalitate şi la toate propunerile expuse deoarece sunt prea ocupaţi să realizeze taskurile independent de proiectul în echipă.
Prin urmare, lucrul în echipă este o ca o sabie cu două tăişuri. Pe de-o parte ne ajută să rezolvăm un proiect într-un ritm mai accelerat. Pe de altă parte, poate fi neplăcut dacă suntem înconjuraţi de persoane neimplicate, dar destul de interesate să aibă beneficii de pe urma muncii altor persoane. Astfel, modul de construire al unei echipe ţine de contribuţia fiecăruia şi de disponibilitatea de a ne implica într-un proiect.
Roxana Terevlej
Imagine: photopin.com
