La răscruce de vânturi (cronică)

Distribuie!

de Aurora Marin

La răscruce de vânturi este o poveste plină de vivacitate şi mister, fascinând şi şocând publicul încă de la apariţie. Aceasta este singura carte scrisă de Emily Brontë, ea a fost publicată în 1847 şi ne prezintă povestea unui orfan găsit pe străzile din Liverpool adus acasă de capul familiei Earnshaw pentru a-l creşte laolaltă cu ai săi copii; acest copil devine mărul discordiei ce mai târziu va duce la distrugerea, atât proprie, cât şi a familiilor ce se învârt în jurul lui, respectiv a relaţiei cu sora sa adoptivă, Catherine.

Este un roman în care naraţiunea are un rol vital, ceea ce mi se pare interesant este faptul că are mai mulţi naratori, de vârste, educaţie şi care trăiesc în perioade diferite – domnul Lockwood, Nelly Dean, Isabella, Catherine cea tânără – fiecare aducând la rândul său ceva nou, unic povestirii. Povestirile lor sunt puse cap la cap printr-o tehnică foarte bună folosită de către autoare, care se aseamănă într-un fel cu „povestea în poveste” – naraţiunea în ramă.

Catherine şi Heathcliff reprezintă două personaje tumultoase care se comportă ca doi magneţi, fie se atrag şi ies scântei, fie se resping şi lumea reintră pe un făgaş normal, însă ei nu pot sta despărţiţi prea mult, iar când sunt alăturaţi, evenimentele şi acţiunile lor duc neîndoit spre distrugere.

Romanul are şi un rol de bildungsroman, în special pentru Catherine cea tânără şi Hareton, rol care prinde contur mai mult după ce aceştia scapă de subjugarea lui Heathcliff şi ajung sub aripa protectoare a lui Nelly Dean. Este un lucru bun să vedem cum urmaşii tineri ai generaţiei anterioare, o generaţie blestemată şi chinuită, au parte de un happy end.

La răscruce de vânturi este o carte recomandată atât romanticilor, pentru că întâlnim aici iubire, poveşti de dragoste de tot felul: cu renunţări, răzbunări, uitări, plecări, întoarceri, revolte, lupte împotriva oamenilor şi a destinului etc., toate elementele ce fac deliciul consumatorilor de acest gen.

Un lucru de menţionat este felul în care autoarea abordează descrieile şi rolul pe care îl oferă detaliilor, cu un talent deosebit şi posedând o viziune unică, întâlnim aici descrieri ale personajelor, ale decorului (the moors), realizate cu măiestrie şi cu o tehnică de scris unică. Păcat că timpul a fost necruţător şi nu avem mai multe opere scrise de Emily Brontë.

Sursa foto: Wikipedia.org

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*