de Andra Iliescu
Vă pierdeţi timpul ! Vă furaţi şi vă păcăliţi singuri!
Azi, aud majoritatea cum exclamă că „nu am timp!”. Se vaietă că stau prea mult la muncă, au treburi cotidiene, pur şi simplu nu mai au timp. Se vaietă, atât! Rareori mai aud pe cineva că va ȋncerca să ȋşi facă timp, sau că ȋşi face timp. Nu cred că „nu mai avem timp”, cred că nu vrem!
Cred că timpul nu există. Timpul este doar o denumire pentru a descrie mişcarea noastră. Azi (16.11.2014) ni s-a demostrat că timpul există. Timpul este maleabil. Timpul este ȋn favoarea noastră!
Ne mişcămȋîn ce direcţie vrem. Fiecare are modul, viteza şi ritmul lui. Ȋn funcţie de acestea, noi ȋi dictăm timpului cum să danseze pe lângă noi. Timpul e asemenea umbrei. Nu te desparţi niciodată de el, ştii că e acolo.
Sugestia mea este următoarea: nu vă mai scuzaţi! Puneţi mâna şi faceţi! Uităm să mai vorbim ȋntre noi , când suntem la un „touch” distanţă. Până când vom putea să ne ȋntoarcem ȋn timp să schimbăm lucrurile va mai dura.
Sunt o persoană din era „agitată”. Sincer, nu am răbdare, vreau totul acum! Dar ȋnvăţ să am răbdare, să las timpul să curgă, să ȋşi urmeze cursul. „Toate la timpul lor”. Stau şi mă gândesc, cred că mi-e mai frică de ce ar fi dacă aş avea prea mult timp, doar timp.
Timpul este relativ. Timpul este o unealtă. Unii dintre voi ştiţi să o folosiţi, alţii nu. Alţii se scuză că „nu mai au timp”.
Sursa foto: Wikimedia.com
