Degenerarea funeraliilor personalităților

Distribuie!

«Și abia plecă bătrânul... Ce mai freamăt, ce mai zbucium! / Țara clocoti de zgomot și de urlet și de bucium» Este al doilea moment contemporan în care aceste versuri ale lui Eminescu pot fi folosite (ușor adaptate) pentru a ilustra comportamentul unor conaționali în fața unui eveniment.

Am asistat de la distanță (televizor și presă) la funeriile a trei personalități ale culturii românești. Acum mulți ani la Florian Pittiș, ceva mai recent la Adrian Păunescu și acum la Sergiu Nicolaescu. Paranoia și panarama care i-au însoțit pe ultimul drum pe cei trei a crescut odată cu trecerea timpului. La moartea Moțului erau doar ceva scandaluri că a fost mason. La moartea lui Păunescu au apărut mulți care-l criticau pentru activitatea din timpul comunismului; iar acum, la acest acest ultim drum s-a făcut vâlvă în presa românească și mult scandal.

De ce? Pentru activitatea dinainte de 1989? Pentru celebritatea de care s-a bucurat? Pentru distrugerile provocate unor clădiri care erau oricum sortite demolării fostului regim? Distrugeri provocate din dorința de a da cât mai mult realism filmelor sale? Filme cu un mesaj propagandistic necesar apariției lor? Sau poate pentru decizia luată asupra modului în care a dorit să termine ultimul drum?

Poate că a profitat cam mult de relațiile cu fostul regim. Dar noi nu facem la fel, acum, în lupta de zi cu zi pentru venituri? Poate că propaganda din filmele sale era prea multă. Sau filmele nu sunt chiar adevărate. Desigur, vorbesc de filmele istorice acum. Filme care se încadrează în istoria românilor așa cum a fost ea tratată încă din 1848, cu mult înainte de venirea fostului regim la putere. Încă de pe atunci domnitorii noștri erau lei, eroi legendari. Care e adevărul aici...? Mai bine discută asta istoricii și ne lămuresc și pe noi la un moment dat. Unii din ei sunt cei care zic că toată istoria de acolo e falsă. Cel mai bine se lămuresc singuri.

Revenind, poate că scandalul a fost cauzat de deciziile și evenimentele din ultimele zile. O modalitate de funeralii puțin aplicată în România. Teorii ale conspirației legate de moștenitori, avere și otrăvire. Veștmânt de doliu în alte culori. Cavou adus pe ascuns, tăind ultima bucurie a poporului -  aceea de a se poza cu regizorul pe ultimul lui drum. Foarte multe din aceste decizii nu au fost luate de SN însuși, sunt erori ale celor care au organizat ceremonia de înmormântare și nu ar trebui să se răsfrângă asupra lui. Mai mult, cine i-a dat românului dreptul de a se poza cu orice celebritate aflată pe ultimul drum? Consider că a pune un Instragram cu cavoul descoperit și câțiva oameni prin jur nu e decât o ofensă. În cuvintele lui Eminescu  «O, eroi! [...] ați ajuns acum de modă de [...] vă citează toți nerozii».

Să nu uităm, «despre morți numai de bine». Așa sună o zicală, dar în pierderea civilizației, noi am cam uitat-o. Ar trebui să evidențiem mai mult activitatea fiecăruia și să ne concentrăm mai puțin pe defecte. Mai ales în momentul în care personajul ajunge să rămână doar în memorie. În fond, toți oamenii sunt imperfecți dar toți vor să fie amintiți ca ființe cât mai aproape de ideal.

PS: Poate n-ar strica o lectură a ultimelor pasaje din «Scrisoarea a III-a». Se potrivesc cu situația actuală și se vor potrivi din ce în ce mai mult dacă trendul mai sus enunțat nu se schimbă.

Mihai Maruseac

Foto: Manuela Dospina

Taguri

Arhiva