De ce Dan Perjovschi merită urmărit și admirat…

Distribuie!

de FB

Să postezi un articol despre Dan Perjovschi: Unde să îl găzduiască GEN90 (exact așa am pus problema la momentul gândului înfăptuitor)? Societate, cultură, politică ...?

De ce, în opinia mea, Dan Perjovschi merită urmărit și admirat?

Când lumea înconjurată de vederea ta se năruie de la învelișul ei superficial, branduit, un gânditor își prescrie în acel moment un regim de penitență nedeterminată până dezvoltă imunitate și un artist se anchilozează într-un soi de realism depresiv, în România o scuză fiind și planul financiar. Totuși, ochi pentru ochi, dinte pentru dinte, ghici ciupercă cine-i mai jemanfișist? Alții încă mai știu să șocheze și să lovească cu forțe estetice noi, întru și pentru noi; nouă, cărora ne revine plăcerea (nu zic sarcina) să îi recunoaștem.

Ce face un caricaturist ca Dan Perjovschi? Îți îndepărtează varul de la perete, respectiv albul de pe hârtie cu un marker, pe un anumit perimetru și pe arii selective cu viziunea sa „nudă”, cinică dar, circumspect, după cum a declarat: „riscantă”. Acesta este cuvântul cu care am rămas eu, un novice în cultura imaginii și mare admirator de caricatură încă de mic, vinovații în cauză fiind Academia Cațavencu, la vederea primei mele expoziții de caricaturi, cu ocazia centenarului Emil Cioran aniversat cu mult dichis în spațiul Institului Francez în prezența unor oameni precum Gabriel Liiceanu, Horia Roman Patapievici și ES Ambasadorul Franței în România, Henri Paul, în 2011. Abia atunci am aflat de acest Dan Perjovschi și ulterior de Lia Perjovschi.

Ce am înțeles? Că există o pledoarie pentru minimalism, într-o epocă în care suntem sufocați de cultura vizuală din advertising, transpus de artistul în cauză în ceea ce el susține că ar fi un mod de a lupta pentru libertate. De ce cred? Pentru că am rezonat. Pentru că face din căderea ta înapoi la realitate un lucru jovial, așa este caricatura și cartoon-ul, iar formele crude acaparante îți sunt conturate. Aș mai adăuga că pentru ochiul curios, prea puțin educat însă, este o înfățișare plăcută a artei contemporane de astăzi, greu de deslușit, uneori, datorită formelor sale sincretice. Este dreptul fiecărui artist să-și rezerve un segment din public; meritul și lauda, până la urmă, decurg atunci când atingi un privitor, cu un șoc pe retină, dar le stârnești un zâmbet în minte și în funcție de generozitatea lor, pe față.  Acest aspect te provoacă la mai mult, la protest (graffiti) la un exercițiu de admirație - unde să mai punem în ecuația asta și variabilele expozițiilor în țări precum Anglia, Austria, Suedia, S.U.A., Australia, pe care soții Dan și Lia Perjovschi le au în portofoliu. Ea ne-a urat „drum ușor și coerent”. Cum probabil le-a urat și celor cărora le-au conferențiat, predat și mentorat, inimaginabil de mulți și răspândiți de pe mapamond.

Ultima oara pe Dan Perjovschi l-am văzut la TEDxBucharest 2011, m-am bucurat să aflu și să citesc o parte din ce a scris.

Surse foto: http://www.flickr.com/photos/aaronknox/4270858910/http://www.flickr.com/photos/gchicco/516770072/

Taguri

Arhiva