Pentru început, nu îmi doresc un soţ cât o muscă. De fapt, nu îmi doresc un soţ acum. Dar Hatice Meryem scrie în cartea sa, ,,De-aş avea un soţ cât o muscă”, 31 de exerciţii de imaginaţie despre relaţia dintre femeie şi soţul ei, cuprinse în nici 100 de pagini. Toate acestea vorbesc despre căsnicii şi relaţii diferite, dar sunt legate prin acelaşi vector, toate încep cu un ,,dac-aş fi soţia unui…”.
Pe scurt, autoarea îşi alocă ei însăşi rolul de soţie a mai multor tipuri de bărbaţi. Se vede sprijinită sau nu de familie, bogată sau săracă, fericită sau nu. În locul mai multor femei este de fapt una singură, care îşi imaginează vieţile ei netrăite. În toate aceste versiuni, femeia încă mai poartă baticul cuminţeniei, este ipostaza clară a turcoaicei, care îşi ştie foarte bine locul în societate. Ea încă mai depinde de toanele soţului, încă îşi mai ascunde gândurile într-o lume tradiţionalistă. Toate acestea se ascut într-un monolog al femeii revoltate, în care soţul devine o caricatură.
Ce atrage la cartea scriitoarei este că poţi începe să o citeşti de unde vrei. Poţi fi soţia negustorului, a hoinarului, a piticului, a primei iubiri sau a incapabilului. Fiecare ipostază îşi varsă năduful în paginile cărţii.
Chiar dacă ai impresia că femeile din paginile cărţii sunt prezente doar în tradiţionalista Turcie, greşeşti. Ele sunt în întreaga lume, iar dacă avem norocul de a ne fi născut într-o societate în care femeia poate trăi şi liberă, află că femeile scriitoarei sunt imagini ale bunicilor, mamelor, surorilor sau mătuşilor din alte epoci.
,,De-aş avea un soţ cât o muscă” este o carte în care trăieşti 31 de vieţi. Într-un joc feminin de măşti, imaginea bărbatului este asemănătoare unei muşte cu un zbor agitat, necontrolat. Indiferent de imaginea pe care aceştia o afişează în societate, sunt prezentaţi în aceeaşi ipostază, a unor copii mari, nişte agitaţi simpatici.
Sursa foto: commons.wikimedia.org
