„RATB vă urează o călătorie plăcută!”. De câte ori nu am auzit aceste vorbe, am strâmbat puţin din nas şi ne-am continuat călătoria, care s-a dovedit a fi în multe feluri, dar nicidecum plăcută? Pentru că, în decursul vieţii noastre de elevi, studenţi, angajaţi, şi, se pare, mai ales, de oameni bătrâni (cei care călătoresc deseori cu RATB-ul ştiu despre ce vorbesc), am fost de multe ori dezamăgiţi de prestaţiile pentru care trebuie să plătim călătoriile.
Aerul condiţionat care nu merge pentru că există unii oameni care deschid geamurile, înghesuiala, scandalurile care se mai nasc uneori în autobuze între unii indivizi, aglomeraţia din trafic, dar şi din mijloacele de transport în comun la orele de vârf, acestea sunt puţine din neajunsurile pentru care nu prea simţim călătoriile oferite de RATB ca fiind „plăcute”. Dar, uneori, anumite întâlniri îţi pot strica toată ziua. Vorbesc, bineînţeles, de întâlnirile cu controlorii.
Controlorii fac parte dintr-o specie aparte, temută de unii, batjocorită de mulţi, urâtă de toţi. Reprezintă una dintre cele mai slabe verigi ale respectării legii, multe persoane fiind încântate când îi pot fenta, păcăli, amăgi, neplătind o călătorie, circulând fără abonament. Dar e ca şi cum te-ai lupta cu Cerberul, uneori, iar furia şi intransingenţa lor îţi împietreşte sufletul mai ceva ca privirea Medusei. Scuzele tale nu contează. Nu admit greşeli.
Controlorii sunt prădători, cu siguranţă. Slujba lor e să găsească vinovatul, anarhistul care călătoreşte fără să plătească (un pericol pentru societate) şi să îl pedepsească. Iar vinovatul se transformă în victimă, în faţa legii. Eşti vinovat cu atât mai mult cu cât s-a întâmplat să îţi uiţi, în respectiva zi, abonamentul acasă, abonament valid. Nu există rugăminţi, ochi dulci şi decoltee îndeajuns de adânci pentru a îmblânzi un controlor. Trebuie să plăteşti. Şi, dacă vrei să îţi recuperezi banii, dreptul tău, trebuie să te prezinţi la judecătorie în decurs de 15 zile. Da, la judecătorie! Pentru că este o crimă ceea ce faci. Îndrăzneşti să ridici degetul mijlociu legii, eşti un pericol.
Aparatele de aer condiţionat care nu merg, ocazia de a asculta vocalizele tinerelor talente bronzate, experienţa de a sta înghesuit printre zeci de oameni, toate acestea nu sunt pe gratis, iar dacă nu plăteşti pentru ele eşti un mic delicvent şi trebuie să dai socoteală justiţiei. E un cerc vicios, în care societatea îşi găseşte vinovaţii printre cei mici, când cei mari, politicieni ori alte persoane importante, corupţi, sunt imposibil de prins.
Dar să ne bucurăm de călătoriile oferite de RATB!
Sursa foto: Wikimedia.org
Notă: Acest articol prezintă opinia autorului, nu a publicației.
