Cel mai uşor mod de a-ţi dovedi mitocănia

Distribuie!

de Radu Ioan Ciprian

Trăim vremuri agitate. Ore lungi, interminabile petrecute blocaţi în trafic, interminabilele cozi la cumpărături, diversele treburi care ne ocupă cea mai mare parte a zilei. De aceea, dacă am stabilit o întâlnire cu cineva, îi acord întotdeauna persoanei respective 60 de secunde de graţie înainte de a face stânga-mprejur şi a-mi vedea de treburile mele.

Sunt diverse moduri de a insulta o persoană. Spre exemplu, îi poţi călca în picioare florile din grădină. Îi poţi speria animalul de casă. Sau îi poţi tunde copilul. Totuşi, dacă ar fi să fac un top al modurilor prin care poţi insulta un om, actul de a întârzia ar ocupa un loc de onoare.

Mesajul indirect pe care acest gest îl are este simplu: timpul tău este mai preţios decât al celuilalt. Şi că e în regulă să-l laşi să aştepte, pentru că oricum nu are nimic mai bun de făcut.

Serviciile de curierat fac asta, insistând să rămâi acasă între orele zece şi anul viitor, pentru ca angajatul lor să te poată găsi când are el chef. Companiile aeriane procedează la fel – trebuie să fii în aeroport cu nouă ore înainte de îmbarcare pentru că asta le face lor viaţa mai uşoară. Există un cuvânt pentru această atitudine, care începe cu „m” şi se termină cu „itocănie”.

Însă, aşa cum se întâmplă de foarte multe ori, există ceva mult mai grav decât întârzierile – să nu te prezinţi deloc. Nu ştiu dacă se întâmplă şi în cazul altor clase sociale, dar majoritatea celor pe care îi ştiu au tendinţa de a spune da la orice fel de invitaţie, urmând să decidă ulterior dacă o vor onora sau nu.

Asemenea întârzierilor, absenteismul se traduce ca un act bădăran. Alături de ideea că viaţa ta nu e la fel de importantă precum a mea.

Acum ceva timp mi-a venit ideea de a organiza o întâlnire cu nişte prieteni mai vechi care, odată ajunşi la facultate, au plecat care-ncotro. Ştiu că e obositor ca, după o săptămână de muncă şi cursuri la facultate să conduci câţiva kilometri numai pentru a-ţi vedea prietenii din copilărie. Aşa că eram pregătit ca unii dintre ei să nu poată veni.

Dar, când mi-am dat seama că ajunsesem deja la jumătatea listei şi singurul răspuns primit era „Nu, mulţumesc. Mai degrabă mi-aş petrece seara de vineri cu un film bun”, am renunţat la iniţiativă.

Îmi era frică de posibilele răspunsuri precum „Da, voi fi acolo!”, apoi după două zile să mă sune că nu mai poate veni.

Iar scuzele în astfel de cazuri variază atât de mult, încât e incredibil cât de originali pot fi oamenii în alegerea unor scuze inventate pe moment. Păcat că lasă de dorit la capitolul credibilitate.

„Trebuie să-mi duc pisica la veterinar” sau „am de terminat un proiect pentru mâine” sau „am o urgenţă” sau „trebuie să plec cât pot de repede la Cluj”. Să fim serioşi, înţeleg că ai putea fi chemat de urgenţă în altă parte dacă ai fi pilotul unui avion de vânătoare. Sau salvamar. Sau chiar hingher. Şi,oricum, nimeni nu trebuie să plece urgent la Cluj.

Sursa foto: Wikimedia.org

Taguri

Arhiva