Cititul și sentimentul de autodepășire

Distribuie!

de Bobei Raluca

 

De ce nu mai citesc tinerii cărți? Am observat că mulți consideră că răspunsul îl reprezintă sistemul educațional românesc și profesorii care nu își dau interesul. Nu voi nega aceste lucruri, deoarece reprezintă o problemă reală, însă, în viziunea mea există trei factori care, corelați, au o influență mai mare asupra acestui lucru: natura umană, timpul și perioada în care trăim. Nu este vorba de o idiotizare a societății, ci mai degrabă de o evoluție care se îndreaptă într-o direcție diferită. Dacă stăm să ne gândim, în prezent, oamenii intră în contact cu o cantitate informațională mult mai mare decât acum 200 de ani. Prin urmare, voi lua cei trei factori și voi încerca să îi explic succint.

În primul rând, natura umană. Natura umană este leneșă. Creierul în sine, principalul nostru motor, este un organ leneș care va încerca să simplifice toate activitățile sale pentru a salva cât mai multă energie. Unul dintre cele mai bune argumente pentru acest lucru este crearea tiparelor. Așa învățăm să citim și să rezolvăm probleme (nu neapărat matematice). Un exemplu concret îl reprezintă stereotipurile care ne ajută să ne formăm o idee despre oameni pe care nu i-am cunoscut niciodată (contrar opiniei populare, stereotipurile nu au neapărat o conotație negativă). Creierul creează constructe pentru a identifica lucruri și experiențe pe care uneori, personal, nici nu le-am trăit. Formarea tiparelor ușurează enorm munca depusă de creier. Cât despre natura umană, dacă lenevia nu ar fi în natura noastră, credeți că oamenii de știință s-ar mai fi chinuit atât să ne simplifice nouă viața? Tehnologia este creată tocmai din acest motiv. Electrocasnicele sunt cel mai bun exemplu. Dacă nu am fi leneși, nu am căuta atâtea modalități să ne simplificăm viața. Oamenii caută întotdeauna să își asigure un anumit grad de confort, ceea ce presupune comoditate. Nu ați observat cum de fiecare dată căutăm modalități de a termina treburile mai rapid pentru a face ceva ce ne place? Iar de regulă, ceea ce ne place sunt activități care implică un minimum de efort. Acum nu vorbesc de oamenii pasionați de tragerea mașinilor cu inele trase prin piele, ori exemplul savantului nebun care are un laborator propriu și experimentează constant. Eu mă refer la individul generic căruia îi place să se uite la un film ori la un serial, să tragă un pui de somn, să se plimbe prin parc, să iasă printr-un club etc. Aceste activități implică un efort minimal al creierului așa că și noi, ca indivizi, vom avea o predilecție pentru aceste activități.

De asemenea, perioadele cele mai propice pentru citit sunt adolescența și prima tinerețe. Pentru a putea citi avem nevoie de timp și de o anumită maturitate a creierului. Din punctul de vedere al timpului, putem citi în copilărie și la bătrânețe, însă în aceste perioade, de regulă corpul ori mintea nu prea ne ajută. În perioada maturității, mental și fizic suntem capabili să citim, însă nu avem timp. Deci o perioadă pe care o putem dedica cititului este adolescența, atunci când avem și timp și condiție. Însă adolescenții au alte nevoi și dorințe decât cultivarea intelectului. Ei vor să socializeze, să își facă prieteni, să fie acceptați și să își găsească locul în societate. Ei vor să experimenteze, așa că, de regulă, nu vor avea chef de citit.

Iar în ultimul rând este vorba de perioada în care trăim. În trecut, modaliățile de distracție erau altele, de exemplu pictura, muzica, cusutul, jocurile, dansul, balurile și cititul. Acum sute de ani, cititul era o modalitate de distracție. Limitele financiare, temporale și tehnologice nu permiteau prea multe forme de distracție. Evident, în momentul în care au apărut radioul, televizorul, Internetul și tehnologia, cititul a pierdut teren. De ce nu ar pierde? Implică mult mai mult efort decât privitul la televizor, iar în ziua de azi, tinerii au mult mai multe opțiuni pentru a-și petrece timpul, decât în trecut. Acum există cluburi, echivalentele seratelor și ale balurilor (care nu se țineau în fiecare vineri, sâmbătă și duminică), acum există mașini care ne pot duce într-o singura noapte din București în Constanța. Avem mult prea multe opțiuni ușoare, care ne fac cu ochiul în detrimentul carților. Prin urmare, pentru mulți cititul a devenit un efort și nu o plăcere.

În concluzie dacă vom corela cele trei argumente prezentate mai sus – natura umană, preponderent leneșă, vârsta propice pentru citit și perioada în care trăim – cred că înțelegeți de ce spun că nu este îndeosebi vina sistemului educațional care nu știe să atragă copiii spre citit. Îl putem învinui pentru o mulțime de alte lucruri, dar nu îndeosebi pentru acest lucru. Este pur și simplu vorba de niște circumstanțe care au dus spre aceasta situație. Nu putem spune că în trecut oamenii erau mai inteligenți ori mai predispuși către învățătură. Citeau mai mult pentru că aveau mai puține opțiuni. Însă câți erau intelectuali în comparație cu țăranii neșcoliți? Destul de puțini. Așa că, în prezent, ce ne determină să citim? Dacă nu este vorba de plăcere pură? Sentimentul de autodepășire și alegerea de a merge în direcția vântului ori contra lui.

 

Sursa foto: hdwallpapers.com

Taguri

Arhiva

One Comment

  1. Anonim
    August 5
    Reply

    Participam la un Cenaclu Literar, unde mai mulţi citeam ceea ce scriam, ceea ce cream. Însă, profesorul coordonator a spus ceva, care, pe mine m-a pus pe gânduri: “Se citeşte în ziua de astăzi, şi se citeşte chiar bine.” Sunt oameni care chiar citesc, sunt mulţi, mai ales că acum, datorită tuturor oportunităţilor, avem cărţi în librării care au coperţi ilustrate frumos, avem cărţi numite “literatură motivaţională”. Există albume de artă color, altă-dată, în cărţile de la Editura Meridiane puteai vedea o pictură de Edvard Munch sau de Pablo Picasso doar la modul bicrom/ alb şi negru. Avem astăzi albume de artă scrise în limbi de circulaţie internaţională, pe care oricine şi le poate achiziţiona. Avem librării-cafenele, tocmai pentru a se putea atrage publicul spre citit….şi spre plăcuta recreere. Nu ştiu dacă acum 20 de ani puteai servi cafea într-o librărie sau asculta muzică instrumental-minimalistă.
    Vreau să subliniez faptul că, progresul tehnologic a fost şi în favoarea cărţii. Nu toată lumea trebuie să citească Nicolae Manolescu sau Immanuel Kant, e de ajuns să treacă pragul unei librării şi să cumpere chiar şi o poveste de copii şi e ceva.
    Când cumperi o carte care îţi place ţie personal, care nu are absolut nicio legătură cu bibliografia şcoalră, atunci şi creierul este relaxat şi nu depune efort în a o citi. Dar, eu cred că, de vină este tot sistemul educaţional, fiindcă de aici şi citito-fobia la tineri. Una e să citeşti obligat, alta e să citeşti din instinct propriu, din plăcere. Sau să ai un profesor care să îţi cultive această plăcere spre cunoaştere. Eu am avut norocul să am peste 10 astfel de profesori excepţionali.

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*