de Greta Bogdan
Festivalul Național de Film “Cinema & Propaganda” a oferit cinefililor o întâlnire de neuitat cu lumea propagandei din trecut, pusă în valoare de filmele realizate în regimul comunist.
O să vedeți filme vechi. Ele sunt categorisite de către public ca fiind filme vechi. Ce vom vedea în aceste zile? Filme din anii 50…s-a scurs mai bine de jumătate de veac de atunci.
De ce? Pentru că timpul este un mare artist. Indiferent de valoarea pe care a avut-o o operă literară în cinematografe atunci când a fost realizată, trecerea timpului pune artă pe ea.
Astfel și-a început discursul directorul festivalului, Cristian Tudor Popescu, în prima zi a evenimentului.
În săptămâna 12-16 martie, acesta, alături de ceilalți realizatori, și-a propus să readucă parfumul unei perioade a cinematografiei din România peste care s-a așezat praful, dar care, totuși, mai are multe de arătat.
Deviza festivalului a fost Cinefili de toate vârstele, uniți-vă! Așa s-a și întâmplat.
Am ajuns la festival cu câteva minute înainte să înceapă. Mi-am ocupat locul în sală și am așteptat sosirea lui CTP. Între timp, am observat că în jurul meu erau oameni de toate vârstele. De la tineri studenți, la vechi pasionați de film, cu toții nerăbdări să trăiască vremurile demult apuse ale cinematografiei. Discursul vestitului jurnalist m-a făcut să-mi focalizez atenția și mai mult asupra temei:
În primul rând, aceste filme sunt importante și interesante pentru că aduc parfumul unui timp. Și apoi(…), sper să vă conving că ceea ce se întâmpla atunci în cinematografia românească, are efecte astăzi în societatea românească, în politica românească, la televizor și în modul în care se face astăzi filmul în România.
Așadar, după conferința susținută de Cristian Tudor Popescu, Propaganda în filmul românesc din anii ’50, toți cei prezenți în sală ne-am bucurat de vizionarea lungmetrajului Răsună valea (România, 1950), regia Paul Călinescu- primul film românesc de propagandă realizat după instaurarea comunismului (care) glorifică munca voluntară a brigadierilor de pe şantierul Bumbeşti-Livezeni şi (care) îi prilejuieşte marelui actor Radu Beligan al doilea rol important de cinema, cel al unui „element decadent”, satirizat conform cerinţelor epocii.” (http://www.cinemagia.ro/)
Din păcate, nu am mai putut ajunge și în celelalte seri la festival. Însă ceea ce am aflat încă din prima zi și ceea ce ar trebui să știm cu toții (cei din generația tânără), este faptul că există surse importante care ne dezvăluie adevărate instrumente ale propagandei și ale unui regim în care, cu zâmbetul pe buze, erai forțat să faci lucruri împotriva voinței tale.
Astăzi, nu mai putem pătrunde în acea lume apusă decât prin intermediul oamenilor care, sub o formă sau alta, dețin memoriile trecutului. Nu putem face altfel corespondențe între ieri și azi decât înțelegând care sunt “formele de minciună pe care s-a bazat comunismul şi care îşi fac simţite efectele până astăzi”.
Duminică a fost ultima zi în care cinefilii și-au putut da întâlnire la Festivalul Național de Film&Propagandă, la Cinemateca Eforie. A fost doar prima ediție. Ceea ce înseamnă că vor urma și altele. Este doar un început, este doar un îndemn să ne cunoaștem rădăcinile ideologice; să ne cunoaștem identitatea spirituală.
Cristian Tudor Popescu a făcut primul pas. Noi putem însă învăța zilnic din istoria noastră.
