Când țara arde, baba se piaptănă sau cum ne interesează mai mult trivialul

Distribuie!

de Alina Maria Șerban

În timp ce Europa fierbe la foc mic din cauza evenimentelor politice care se tot petrec de un an încoace, de când Rusia a luat înapoi peninsula Crimeea, pe noi ne preocupă alte lucruri. Frământările prin care trece bătrânul continent  par să nu ne privească și pe noi din moment ce, în loc să fim cu ochii pe situația politică, care pare să semene tot mai mult cu un amplu joc de șah, alegem să ne îndreptăm atenția asupra unui subiect trivial din toate punctele de vedere: moartea mamei Oanei Zăvoranu.

În esență, nu ar trebui să aibă nici un element care să-i confere calitatea de știre, însă, la o privire mai atentă, constatăm că mai sus numita Oana e o vedetă, așa că mass-media e practic datoare să îi ofere atenție și să scrie despre fiecare mișcare și trăire a ei. Nu e de mirare, deci, că astăzi vedem pe prima pagină a tututor cotidienelor naționale un mare titlu boldat prin care suntem anunțați de drama vedetei.  De aici și până la circ total n-a mai fost decât un pas, căci oamenii simpli, de rând, s-au adunat ciorchine la porțile cimitirului unde trebuia să aibă loc înmormântarea și au început să facă ce știe omul simplu mai bine: scandal și cârcoteală.  De altfel, dacă s-ar fi făcut o adunare care să aibă ca scop interesul țării nu cred că ar fi existat atâta dedicație și pasiune cât a fost pentru înmormântarea Mărioarei Zăvoranu, unde oamenii s-au luat la trântă cu forțele de ordine din simplul motiv că erau curioși și voiau și ei să vadă circul care se derula de cealaltă parte a zidului.

Că ne plac trivialitățile nu e ceva nou și  n-am putea spune că suntem singurii care le gustă. E un dat comun, o slăbiciune a oamenilor în general. Tindem să răspundem mai bine și de cele mai multe ori chiar și activ când un subiect e mai aproape de sfera noastră de înțelegere, adică de nivelul nostru autoimpus. Un exemplu formidabil în acest sens ne-a fost dat în luna februrarie a acestui an, când o puștoaică de doisprezece ani a vrut să facă un event pentru ziua ei, pe o rețea de socializare, însă din greșeală l-a făcut public. A avut, așadar, o popularizare a evenimentului respectiv. Zeci de mii de oameni au răspuns pozitiv invitației și s-au arătat entuziasmați să participe la ziua fetei. În scurt timp, întâmplarea a luat o întorsătură neașteptată și mass-media a intrat pe fir, popularizând și mai mult decât era necesar fenomenul. Radio Zu a invitat-o pe mama fetei să le acorde un interviu, iar Măruță s-a oferit să îi organizeze ziua, însă nu înainte de a o invita pe fată și pe mama acesteia în platou. E lesne de înțeles unde vreau să ajung cu acest exemplu: trivialitatea s-a dovedit încă o dată cea mai atrăgătoare formă de știre. Evenimentul devenise un interes național și toată lumea discuta numai despre el, umbrind subiectele mai importante care au pierdut lupta pentru atenție. A fost la fel de clar atunci, cum e și acum, că un subiect fără substanță va câștiga întotdeauna în fața unuia care chiar are ceva de spus.

Situația e cam la fel în orice fel de mass-media fie că vorbim de cea franceză, engleză sau americană. Problema e că la noi începe să capete proporții fantastice, de poveste, care aduc din ce în ce mai mult cu absurdul din teatru decât cu ceva desprins din realul de zi cu zi. Este ireal să vezi cum trivialul, profanul și prostia iau cu asalt media noastră și cum câștigă teren în fața unor situații care ar trebui să fie de interes maxim pentru noi.

Ca o notă de final țin să precizez că, deși mass-media nu are rolul de educare a maselor, cum i se reproșează că ar trebui, ea ar putea să aibă măcar rolul de sită care să separe ceea ce e cu adevărat important de ceea ce e doar o banalitate.

Sursa foto: "Gossiping" by DuncanCV - Gossiping.. Licensed under CC BY-SA 2.0 via Wikimedia Commons 

 

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*