de Alex Szollo
Spiritualitatea este un subiect îndelung dezbătut în istoria umanității. Știm cu toții că există o adevărată pleiadă de religii, fiecare cu legile, profeții, preceptele și denominațiile ei, ajungându-se la un număr de ramificații ce poate depăși în cazul unora limita acceptabilității. Tocmai de-aceea a apărut și ceea ce numim ateism. Așa cum unii sunt de părere că o educație spirituală/religioasă temeinică este o parte esențială din evoluția fiecărui individ, există și oameni care consideră că nu este neapărat nevoie să crezi în cuvintele scrise în vreo carte sacră pentru a deveni un om mai bun. Nietzsche, Cioran, și mai nou Christopher Hitchens sau Richard Dawkins sunt oameni care și-au exprimat nemulțumirea față de religia organizată.
În cele ce urmează, îmi voi expune cât pot de sincer părerea cu privire la ateism așa cum este el înțeles astăzi.
Nu sunt ateu. Nu o spun pentru a mă plasa pe vreun piedestal, etalându-mi astfel virtuțile morale, ci pentru a mă descrie într-un mod cât se poate de aproape de adevăr. Însă niciodată n-am avut vreo problemă cu oamenii care nu cred, sau preferă să spună că nu cred în vreo religie. Pentru că, de fapt, asta înseamnă „ateu”. De la „sfântul DEX”(cine-a zis că știința n-are nimic sacru?) citire:
„ATEU: Adept al ateismului; persoană care neagă existența lui Dumnezeu și a oricărei divinități”. Până aici, totul cușer, nu-i așa? Cum ziceam, nu toată lumea crede, și e perfect OK să fie așa, până la urmă.
Apare, însă, o mică și spinoasă mare problemă. Există unii indivizi care, declarându-se atei, nu fac altceva decât să-i atace pe cei care cred. Aici e o oarecare contradicție logică. Oamenii ăștia nu sunt atei. Dacă luăm definiția de mai sus a unui ateu ca având sens, descoperim că ateii neagă existența unei divinități. Nu scrie nicăieri cum că este imperios necesar ca un ateu să lanseze atacuri împotriva credincioșilor. Astfel, nu ești ateu, ci anti-creștin, anti-musulman, anti-mozaic, anti-budist, și-așa mai departe. Cum spuneam, problema asta e una complicată, chiar foarte complicată. De ce?
Ei bine, „ateii” care-i atacă pe credincioși(întocmai cum se-ntâmplă și invers de foarte multe ori), spun în majoritatea cazurilor că o fac în numele libertății în gândire. Pentru acei „atei” vin acum cu o veste: atacând o religie, ataci o cultură. Atacând o cultură ataci un mod de-a gândi și a simți. Atacând un mod de-a gândi și a simți, încalci unui om întocmai libertatea de-a alege cum să gândească și să simtă. Da, sunt de acord că religia a făcut și continuă din păcate să facă mult rău. Însă există și oameni care cred sincer în ea, indiferent c-ar fi vorba de creștinism(cu ortodoxia, catolicismul și protestantismul, cu toate ramificațiile sale), islam, iudaism, budism, sau orice altceva. Tocmai din respect pentru acei oameni cred că ar trebui să se facă eforturi de ambele părți pentru ca neînțelegerile între credincioși și necredincioși să înceteze. La urma urmei, credința e mai mult decât religie, și cred c-ar trebui să fim cu toții de acord că și ateii și oamenii religioși înțeleg doar anumite aspecte din codul moral al celor ce-au pus baza orientărilor spirituale pe care unii le urmează, alții le contestă.
Problema cu ateismul neînțeles e că a început să devină o modă, așa cum religiile orientale sunt jucăriile Hollywoodului. E un trend destul de prezent printre cei cu firi mai rebele, care se revoltă pe religia organizată, ajungând să trivializeze, uneori fără să-și dea seama, inclusiv miezul codurilor morale ale marilor întemeietori ai religiilor. Astfel, creștinismul ajunge să fie considerat o religie „pupătoare de icoane și de moaște”, islamul se transformă brusc și inexplicabil în terorism, iar personaje de genul metaliștilor extremi, care își urlă/grohăie nemulțumirile față de religie ajung să fie văzuți drept exemple de gândire curajoasă printre sus-numiții rebeli.
Vreți părerea mea sinceră? Nu, nu cred că ateii vor arde în focul și pucioasa veșnică a Iadului. La urma urmei, Mark Twain, Bill Gates și mulți alții, și-au lăsat amprenta(în mod pozitiv) asupra omenirii fără a se identifica neapărat cu vreuna din marile religii. Însă cred că ateismul trebuie să fie înțeles și asumat, întocmai ca și orice religie, chiar dacă se bazează pe negarea divinității.
PS: Ați văzut, probabil, cu toții, filmul Iisus din Nazaret, al lui Franco Zefirelli. Ei bine, indiferent că sunteți credincioși sau necredincioși, aflați că de fiecare dată când vă uitați în ochii albaștri electrizanți ai lui Robert Powell și-i ascultați glasul calm și echilibrat, vă aflați în prezența unui ateu. Așadar, de orice parte ați fi, mergeți pe calea voastră cu măsură, și toate vă vor merge exact cum vreți. Eu unul respect orice om care știe să fie om, fie că-și exprimă credința fie că nu. Toți credem în ceva, iar asta ar trebui să ne unească.
