Cu toţii căutăm pe internet imagini sau informaţii despre un oraş pe care dorim să îl descoperim şi, de cele mai multe ori, ne formăm o idee despre ce am vrea să vizităm şi ce este interesant. Problema apare când nu găseşti suficiente date despre un oraş mare. Începi să îţi pui întrebări şi să te gândeşti ce se întâmplă sau dacă merită cu adevarat să vizitezi acel loc.
Braşovul este unul dintre oraşele care au prea puţine locuri de vizitat, cel puţin asta este impresia oricărui om care caută puţin pe Google încercând să găsească ceva care să merite un drum de câteva ore şi care nu a mai mers până în acel moment în unul din cele 7 cetăţi. Cu toate acestea, Braşovul nu înseamnă doar Piaţa Sfatului şi Biserica Neagră.
Acest oraş merită vizitat nu doar fiindcă este în drum spre Poiana Braşov sau cetăţile medievale româneşti. Într-adevăr, unul din punctele turistice cele mai vizibile este Biserica Neagră, pe de-o parte datorită mărimii sale, iar pe de altă parte, datorită poveştii create în jurul acesteia. Este un simbol al acestui oraş, alături de literele aşezate pe Tâmpa asemenea celor de la Hollywood, anunţând că acolo se află ceea ce cauţi, Braşovul.
Există, cu toate acestea, locuri turistice şi mai importante pentru Transilvania/România, unul din acestea este cu siguranţă Prima Şcoală Românească, aflată în curtea catedralei Sfântul Nicolae, unde oricine poate să se pună în pielea elevului din secolul al XV-lea, având oportunitatea de a sta în băncile groase de lemn, tocite de timp şi totuşi rezistente. Abacul şi „Ipad-ul” secolului, aşa cum le-a numit unul dintre muzeografii care stau acolo să păstreze vie tradiţia, sunt încă funcţionabile şi arată foarte bine.
Tot aici poţi găsi şi una din tipografiile diaconului Coresi. Din nefericire, copiii care ajung să vadă tiparniţa, veche de sute de ani, sunt dezamăgiţi să descopere că de fapt acela nu este un instrument de tortură. Tot aici, muzeologul îi întreabă pe vizitatori ce ar alege între o maşină şi o carte, acesta fiind echivalentul zilelor noastre pentru cărţile de atunci.
Fiind pe aceeaşi parte, puţin mai sus, se găseşte şi Bastionul Ţesătorilor, un loc în care poţi afla mai multe despre cetatea veche, apărată de ziduri groase, care mai pot fi văzute şi astăzi, şi cele două turnuri. Acolo există o machetă din secolul al XIX-lea, în care se redă fidel cetatea, fiind completată în a doua jumătate a secolului al XX-lea cu partea mai nouă a oraşului care apare aproape ca o oglindă.
De aici, există două variante, te poţi plimba la umbra arborilor de unde pleacă şi telecabina sau poţi coborî către Poarta Schei. Alegând a doua variantă, ai parte de mai multe obiective. Deşi cuvântul „poartă” nu sună neapărat atrăgător, Poarta Schei are o foarte mare importanţă istorică, fiind unul din puţinele puncte de legătură ale saşilor cu restul transilvănenilor. La prima vedere, aminteşte de Arcul de Triumf, doar că are dimensiuni mai modeste şi nu are niciun fel de ornamente.
Antitetic imaginii Porţii Schei, stă poarta Ecaterina care seamănă cu un castel în miniatură datorită celor patru turnuri care desemnau dreptul de judecare capital al cetăţii. Aici poţi asculta şi o voce care spune mai multe despre istoria acestui loc.
Ajuns aici, este păcat să nu vizitezi şi strada Sforii, un loc cunoscut datorită lăţimii reduse. Această stradă are 1,32 lăţime şi este considerată cea mai îngustă stradă din sud-vestul Europei. Cel mai bine este să încerci să prinzi un moment în care locul nu este împânzit cu turişti, de preferat seara, iar dacă vei privi în sus, vei putea vedea literele frumos luminate.
Fiind cald pe timpul verii, recomand să mai mergi puţin până la maternitate, cum o ştie lumea, sau strada Bariţiu, unde vei putea vedea alte bastioane. Bastionul Fierarilor nu mai există, fiind transformat în locul unde sunt depozitate arhivele oraşului. Luând-o însă la stânga, te vei bucura de răcoare şi umbră, zidurile cetăţii pe dreapta şi pârâul şi pădurea pe stânga sunt un decor plăcut. Este bine să urci dealul care duce la Turnul Alb, dar dacă vrei să faci şi puţin sport, recomand să mergi până la următorul bastion de unde pornesc nişte scări abrupte. De aici se vede cel mai bine oraşul. Încet, încet, prinde contur şi simţi cum tot efortul de a urca acele scări este răsplătit cu o priveliste care merită văzută.
Meriţi puţină odihnă după o plimbare atât de lungă, aşa că poţi merge către Piaţa Sfatului, iar dacă o iei pe strada Republicii, mergând mai departe de centru, vei găsi cafenele ieftine şi răcoroase. Câteva ore de odihnă şi apoi poţi să descoperi o nouă parte a Braşovului, mai sunt încă atât de multe de văzut!
Text & foto: Ariadna Drăgolici
