Bovarismul în doze mici

Distribuie!

Se ia un personaj feminin hrănit în permanenţă cu iluzia sinelui, ce vrea mai mult decât îi e dat. Un personaj ce porneşte într-o călătorie pentru a  demonstra lumii cât şi lui, că este deasupra tuturor. Evident eşuează, căci ajunge să facă îndeajuns de multe compromisuri; astfel, nimic din ceea ce a visat, nu mai corespundea cu realitatea, şi în final se sinucide. Da, despre Madame Bovary vorbim, un personaj ce se cufundă în cărţi despre cavaleri, marchizi şi iubiri intangibile, neglijându-şi căsnicia.Trăirile acesteia  sunt  vizibile doar în lumea ei interioară, o lume cu cerinţe înalte, la care ea va aspira toată viaţa. Principiile adunate de prin cărţile adolescenţei ei vor ajunge doar o amintire a unei inocenţe de mult pierdute.

Poate fi considerată Madame Bovary un exemplu feminist?

La prima vedere, e destul de greu să spunem da, căci personajul e caracterizat ca fiind adulterin,  ipocrit, perfid, egocentrist, şi care nu doreşte să se încadreze în normele impuse de societate. Dar da, poate fi considerat un exemplu feminist, căci luptă pentru independenţa sa ca femeie, neglijând rolul soţiei şi al mamei.

De ce acest personaj feminin nu era mulţumit cu ce avea?

Freud vorbeşte despre acest mecanism, ca fiind expresia atotputerniciei ideativului  şi inclinaţia spre fantasmă şi gustul pentru vis.Viaţa elaborată le permite să trăiască mental într-o nerealitate conformă dorinţelor lor.

Probabil ca răspunsul e undeva pe la mijloc. Ori că, de la atâtea poveşti idilice cu cavaleri frumoşi şi prinţese suspinând, visa o viaţă plină de peripeţii, care acum nu corespundea cu ceea ce trăia ea, ori că ajunsese într-un punct în care orice decizie luată afecta la fel de mult statutul cât şi starea ei emoţională. Mai mult de atât,  conştientizarea faptului că lucrurile nu sunt precum şi le imaginase, se transformă într-un soi de nostalgie a vremurilor în care deciziile nu trebuiau luate, într-un context lipsit de pretexte, unde visele încă aveau potenţial de a prinde contur.

Cred că bovarismul în doze mici e însăşi dorinţa ce caută în lucruri şi oameni perfecţiunea, dar o dată ce ea e materializată, nu mai prezintă interes, ci se îndreaptă cu repeziciune către altă dorinţă, tot mai greu de atins, aproape utopică. Agonizantul personaj nu ştie ce-şi doreşte, de aceea şi eşecurile în ceea ce priveşte viaţa sentimentală, transformate mai apoi, energetic, într-un soi de individualism.Tragicul, dacă nu e un cuvânt prea dur, constă în faptul că personajul e predispus să dorească constant, fără înfăptuirea dorinţei în sine.

Poate fi bovarismul o tendinţă pe care o adoptăm şi noi, involuntar?

Cred că nimeni nu scapă acestei tendințe, luând în calcul puterea de autoiluzionare constantă, între ceea ce am vrea să fim și suntem. Pentru amplificarea puterii de autoiluzionare, noi recurgem la imitații ce duc spre kitsch, care de mult prea multe ori dau în ridicol iar apoi ușor de tot se transformă în comedie ieftină.

Cum poți recunoaște un om bovaric?

Nici nu trebuie să-l recunoști, e în aceeași încăpere cu tine. E acel individ cu veleități de mare om, e acel individ ce încearcă să-i cizele pe ceilalți, de multe ori judecând și criticând aspru, e acel om ce are mereu un carnețel intitulat idei mărețe, ce-l deschide doar în preajma unor oameni de seamă, potriviți pentru standardele lui, e acel individ ce aspiră la moda actuală, acel individ ce vorbeşte excesiv despre principii şi uită să le aplice, acel individ ce-și justifică constant excesul prin neajunsuri, și surprinzător ești de multe ori tu sau e prietenul tău cel mai bun.

Un lucru e cert, bovarismul a existat înainte de a se naște personajul Madame Bovary, căci el se regăsește în colectivul fiecărei epoci. Și acum, politica și chiar arta însăși au devenit mai interesate de exterior, căci le lipsește profunzimea. Pare-se că viața a devenit un număr artistic al unui saltimbanc care cu un ochi râde și altul plânge, ceea ce nu poate provoca decât dramă și comedie umană.

La asta ne pricepem oricum, cel mai bine.

Manuela Dospina

Sursa foto: wikimedia.org

Taguri

Arhiva

2 Comments

  1. alin
    September 1

    Interesanta abordarea, generalizarea bovarismului in doze mici, … suferim de boala asta unii ca de o gripa, altii ca de un cancer.
    Ema, …Eva? este un pretext adresat femeii aflata in lumea dura a afirmarii identitatii si viselor ? sau este un personaj unisex…?

  2. Dospina Manuela
    September 2

    Pentru a nu fi o feministă până la capăt am, să-ţi răspund că “pretextul adresat femeii aflată în lumea dură a afirmării identităţii şi viselor”, e mult prea mult spus, căci lumea dură e percepută atât de noi, fiinţele slabe, cât şi de sexul opus(zic şi eu).
    Interesantă corelarea cu Eva şi aducerea în discuţie a precarităţii fiinţei noastre plăpânde, cu mărul ce-l muşcăm şi acum cu aceeaşi poftă şi naivitate.Dar consider că, nu doar EA caută în continuare merii cei mai înfloriţi, ci cu toții o facem.Nu ne-ar trece prin cap, că e posibil să fie în iarba ce-i mai bun, (ceea ce schimbă puțin aspiranta sintagmă” priveşte cerul”)

Comments are closed.