Bătălia zeilor

Distribuie!

de Ana Gabriela Popa

Vox populi, vox dei. Întrebarea este: cine i-a instituit pe aceşti „zei” şi pe baza căror criterii? Democraţia (care a fost, la rândul ei, instituită tot de oameni), bineînţeles. Pe baza egalităţii autosuficiente – pentru că egalitatea nu se justifică, egalitatea nu are nevoie de criterii, egalitatea nici măcar nu este, ea doar „se vrea”. Şi acesta ar fi un lucru bun dacă acei populi, în prag de alegeri parlamentare, şi-ar fonda deciziile pe ceva mai mult decât propaganda extremistă, atât de iubită în timpuri sceptice sau, actualmente, eurosceptice.

Marea Britanie şi Olanda dau startul alegerilor europarlamentare, azi, 22 mai 2014. Un start destul de sumbru pentru viitorul Bruxelles-ului, având în vedere că ambele ţări s-au remarcat în media internaţională prin valul ascendent de euroscepticism şi prin popularitatea crescândă a partidelor extremiste, care conduc în toate sondajele online, datorită politicii lor separatiste şi anti-imigraţioniste. Dar, în definitiv, în ciuda tuturor poll-urilor online, cei care vor decide într-adevăr cursul istoriei sunt acei populi, acea masă diversă de oameni, culţi sau inculţi, creduli sau sceptici, intoleranţi sau sarcastici, însă deloc întrebători cu privire la cum le este personal afectată viaţa. Europarlamentarele sunt un joc de noroc, iar votul se acordă pe bază de instinct, sau, mai degrabă, pe afinitate.

UKIP-ul, Partidul Independenţilor, care acuză UE de a fi impus Marii Britanii peste 70% din legile ţării sau care ameninţă cu invazia miilor de imigranţi, a reuşit să divizeze Marea Britanie în două tabere: cei care închid bine toate uşile şi toate ferestrele când se culcă, fiindcă se aşteaptă constant ca un român sau un bulgar să le cadă în cap şi să le fure: casă, maşină, nevastă şi, cei care adoptă o atitudine sarcastică faţă de rasismul acestui partid, care se vor a fi „rebelii” acestei generaţii, deschişi către viitor şi către multiculturalism. Cei dintâi vor vota mâine cu UKIP, ceilalţi vor vota cu oricine altcineva şi vor continua să scrie „Fascişti” cu graffitti pe bannerele lor.

Problema este, însă, că şi unii şi alţii votează tot în sistemul joc de noroc sau al afinităţii. Ei se poziţionează în funcţie de acordul sau dezacordul faţă de extremismul UKIP-ului, dar nu analizează avantajele sau dezavantajele politicii partidelor pe care le preferă sau nu UKIP-ului. Sau, cel puţin, marea majoritate. De fapt, nevoile locale, ca să nu mai vorbim de cele individuale, au dispărut complet din criteriile individului care merge la vot. Partizanul UKIP nu-şi va pune problema că multe din cele 70% din legi votate în Parlamentul UE vizează drepturi şi libertăţi cetăţeneşti. Partizanul UKIP nu va face diferenţa între imigranţii care contribuie la venitul ţării. Partizanul UKIP nu votează fiindcă vrea un viitor mai bun, votează din frustrare, ca să demonstreze Europei că se descurcă singur, ca să-şi verse nervii pentru viaţa lui tristă şi pentru toate neregulile interne. Partizanul UKIP e un demoralizat care vrea să fie „vânat” de o hoardă de 26 de milioane de imigranţi ca să se simtă şi el, măcar o dată în viaţă, invidiat. Iar vocea partizanului UKIP este vocea unui zeu. Dar şi vocea cetăţeanului anti-UKIP este vocea unui zeu. Aşadar, cine va câştiga această bătălie? Vom vedea în următoarele zile.

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*