Mă refer la politicieni şi le-am spus actori pentru că asta sunt. De fapt este doar o ironizare, aşadar aş vrea să atrag atenţia de la bun început ca adevăraţii actori pe care îi respect şi îi stimez să trateze acest articol ca pe un pamflet.
Cine sunt?
Unii, de multe ori parveniţi fără tangenţe culturale, d’ăştia cu succesuri bazate pe citirea de alamanahe. Îi vedem peste tot, prin ziare la TV, pe stradă, la serviciu, în trafic, în instituţii publice. Nişte unii infiltraţi în toate categoriile sociale. La Românica toată lumea face politică.
De ce sunt?
Asta este întrebarea crucială la care nu am găsit răspuns. Mă declar public un fan al politicii, mai ales a acestei golănii româneşti care sfidează orice lege a bunului gust, a naturii, a statului, a normalităţii, a moralităţii şi legea propriei identităţi, dar nu am reuşit să înţeleg de ce există politicieni şi care este rolul lor printre noi.
Ce fac? Cu ce se ocupă?
Cred că nu ştiu de ce există politicieni pentru că nu am raspunsul nici la această întrebare. Ce e aia meserie de politician? Care este activitatea de bază a unui politician? Îi vad în Parlament cum dorm sau unii se mai uita la vreun film porno, ori revistă pentru bărbaţi. Nimic greşit, total normal, dar, vă rog – acasă la dumneavoastră – nu în Casa Poporului. Mai tăiem o panglică, mai facem o inaugurare, zicem şi noi că avem rezultate şi lumea o sa ne mai creadă încă o dată. Ca o paranteză funny am văzut un afiş pe gardul care delimitează şantierul de la metroul din Drumul Taberei cu mesajul: „Aici va fi staţia ta de metrou peste 3 ani”. Cam realist termenul limită, mai bine nu îl afişau.
De unde vin?
Ultimul mare om politic al României (Nicolae Ceauşescu) a venit dintr-o cizmărie. Aştia din ziua de azi vin şi ei ori dintr-un Aventador, ori de pe un vas, majoritatea sunt militari, profesori – mai puţini şi care sunt oricum nu au funcţii pentru ca nu sunt listate pe goagăl.
Odată la 4 ani? Sau 5?
Promisiuni, promisiuni. Asta vedem, dar e bine că totuşi se întâmplă rar. Îmi amintesc ce mi-a spus un domn (consilier prezidenţial, fost ministru): dacă vrei să reuşeşti în politică trebuie să promiţi multe şi să faci puţine. Cu riscul că nu am pus ghilimele de rigoare îmi asum plagiatul, nu dau numele autorului, dar vă spun sincer că sunt cuvinte citate din discurscul unui politician de rang înalt la o conferinţă organizată în interiorul partidului.
Cu mare interes îmi amintesc o altă scenă prost jucată pe scena Teatrului Naţional Politic – confruntarea publică dintre Traian Băsescu şi Mircea Geoană din 2009. Foarte diferit, 2 actori cu cărţile pe masă, cu dosarul de realizări profesionale şi personale pe pupitru discutând liber şi fiind arbitraţi. Ceva normal, la fel de normal ca păstrarea unui as de treflă în buzunar: „Domnu’ Geoană, nici azi noapte nu v-a plăcut întalnirea cu domnu’ Vântu?”. Acest as a fost şi elementul care a ales un preşedinte pentru România, pentru 5 ani.
Piese?
În decursul a 23 de ani am avut ocazia să vedem diferite piese de teatru printre care se numără următoarele:
- Inaugurarea – Revoluţia din ’89.
- Continuarea – Mineriadele.
- Incheierea – Joaca de-a suspendarea.
- Batem pasul pe loc – Moguli, FMI, Caritas şi clişee.
- Schimbarea la faţă – Mari privatizări naţionale.
- Revitalizarea – Mari împrumuturi externe.
- Networking – Ce este Schengen?
- Cine suntem? – Membrii UE fără fonduri.
Într-un stil caracteristic mie, vă invit să priviţi către acestă scenă pentru că plătim biletul de participare indiferent de voinţa noastră, astfel găsesc oportun să nu fim indiferenţi la nişte spectacole aşa de frumoase.
Un adevărat erou de teatru e dramaturgul care e jucat pe scenă, nu pe degete. – Tudor Muşatescu
Mihai Lazăr
Sursa foto: wikimedia.org
