Nu ştiu ce gramatică aţi făcut voi la şcoală, dar eu am avut norocul de a da peste două profesoare pasionate de materia pe care o predau, atât cea din generală, cât şi cea din liceu. Aşadar, în liceu, am avut, pe lângă orele de literatură pe care toată lumea le făcea, şi ore de gramatică/ vocabular. Poate că studierea acestor domenii pare o prostie sau o pierdere de vreme, nu mi-au plăcut întotdeauna din cauza unor teme îngrozitoare, dar observ acum cât de utile mi-au fost.
Am observat o tendinţă pornind de la unii dintre colegii mei de facultate că:
– au uitat câţi „i” trebuie să pună la sfârşitul unora dintre verbe (vezi aflii, intrii);
– nu ştiu când să folosească „fi” şi/sau „fii;”
– nu ştiu că „decât” se foloseşte numai în propoziţiile negative, iar „doar” şi „numai” în propoziţiile pozitive;
– nu ştiu să folosească corect „datorită” şi „din cauza” (dar asta e o greşeală întâlnită şi la profesori, de ce să mă mai mir?);
– nu ştiu că „a trebui” este un verb impesonal, deci forma „trebuiesc” nu există (again, pe-asta am mai auzit-o şi la profesori…)
– nu-şi mai aduc aminte de existenţa complementului direct în cazul acuzativ care răspunde la întrebările pe cine? ce? şi la care se răspunde adesea cu pe care. Prea complicat? Cartea pe care (n)am citit-o, poftim;
– nu ştiu că „abea” nu există decât sub formă de „a bea”, iar pentru toate celelalte avem „abia.”
Şi sunt sigură că astea nu sunt singurele perle, dar de atâtea îmi aduc aminte. Acum stau şi mă întreb: la cine e vina? La profesori sau la elevi? Da, da, ştiu povestea cu profesorul care nu se implică/nu îşi face treaba din cauza faptului că nu e plătit corespunzător. Dar să fim serioşi, nici elevul nu este destul de interesat de pregătirea sa şi prezintă un grad foarte ridicat de superficialitate.
Cu alte cuvinte, dacă vrei să înveţi, înveţi şi de unul singur, mai ales că în prezent găseşti pe internet vrute şi nevrute. Şi nu spun că ar trebui să devenim toţi doctori în gramatică, dar astea sunt greşeli de neiertat, mai ales că ţin de învăţământul primar. Dar ce-i şi mai amuzant grav e că unii dintre noi studiem comunicare şi relaţii publice/publicitate şi poate c-ar trebui ca în fiecare dintre noi să fie un grammar nazi. La o adică, dacă o ţinem tot aşa, greşelile de azi ar putea deveni sloganurile de mâine… şi nu-i a bine deloc!
Anca Oancea
Sursa foto: wikimedia.org
