Pun pariu că unii dintre voi veți fi dat click pe acest articol din cauza titlului dar contrar așteptărilor voastre nu va fi un articol dedicat promovării acestei ”meserii”.
Videochat-ul în România este o activitate care devine din ce în ce mai răspândită printre tinerii din generația mea, și asta nu din onestitatea lor neapărat. Cât la sută dintre cei care practică videochat-ul credeți că recunosc acest lucru sau și mai mult, se mândresc cu asta? Un procent foarte mic, aș zice eu, asta pentru că nici nu ai cu ce te mândri. Cu faptul că profiți de propriul trup pentru a câștiga niște bani? Se câștigă destul de bine într-adevăr, dar atât de rău au ajuns tinerii încât, efectiv, chiar nu contează ce fac pentru a supraviețui? Eu n-aș spune că unii o fac din necesitate, pentru că dacă vrei să găsești o slujbă care să-ți permită să trăiești cât de cât decent, vei găsi, dar grandomania specifică secolului nu ne mai permite să aspirăm către un trai decent ci către unul mai mult decât îndestulător. În fine, asta este altă temă și este alegerea fiecăruia modul în care își stabilește prioritățile și importanța pe care o joacă statutul financiar pentru el în viață.
Revenind la ”meseria” sus numită, aceasta are și un avantaj dacă vă vine să credeți, acela că în loc să pierzi nopțile la marginea Bucureștiului și să te expui nenumăratelor pericole, din punctul acesta de vedere, videochat-ul e mult mai comod și safe. Ai propria ta cameră, clientul este de partea cealaltă a ecranului, cu alte cuvinte ai mai mult control asupra lucrurilor pe care le faci. Însă întrebarea este de ce? Poate că cei care nu sunt de acord cu o astfel de ”meserie” intuitiv își pun această întrebare retorică, însă cei care o practică sunt din punctul meu de vedere inconștienți. Mustrările de conștiință sunt reduse la tăcere. Orbi din naștere. Profilul unui astfel de personaj în capul meu sună cam așa: doi părinți neglijenți, o educație precară plină de valori superficiale și multă lene. O mare lene de discernâmânt și forță de muncă fizică sau intelectuală. Drept cazuri individuale, sunt destul de mulți studenți veniți din provincie care cad pradă acestei tentații de a face bani într-un oraș în care trebuie să se descurce pe cont propriu (un film bun în acest caz recomand pelicula franceză Elles care a rulat la noi în țară în cadrul Festivalului de Film și Psihanaliză din toamna anului 2012). Sincer nici nu știu pe ce să dau vina prima oara pentru acest fenomen: propagarea sexualității și devalorizarea ei totodată, slujbele prost plătite, educația primită sau alegerile individuale? Cred că balanța înclină cel mai greu pentru cel din urmă răspuns. La un research simplu pe google găsim că videochat-ul este ”o formă de comunicare între două persoane cu conținut adult” conform Wikipedia.com și că pentru a evita titlul de star porno, cel care practică această ”meserie” este numit model de videochat și unde mai pui că există și firme specializate care îți pun la dispoziție traineri pentru a dezvolta o carieră în domeniu. O carieră de auto-distrugere. Frumos. Sublim și mizerabil în același timp!
Eu nu sunt de acord cu ideea că fiecare face ce vrea și că nu ai dreptul să te amesteci sau să critici acțiunile și alegerile celorlalți. Asta este o formă de scăpare, un interes lipsit de integritate în favoarea căruia cei care pledează pentru acest concept, acționează. Cu o astfel de atitudine delăsătoare, o să ajungem o generație a căror copile pot fi viitoarele fete de la pagina 5! O temă care mi se pare mai de plâns decât prima. De ce? Păi ca să devii fata de la pagina x,y,z sau să ai un profil de facebook atrăgător nu trebuie decât să-ți alegi tu hainele cele mai sexy, să pozezi așa cum știi mai bine pentru ca imaginea ta să apară într-un loc accesibil unui public cât mai larg. Dacă primul caz ne stârnește mila (să zicem) pentru că vai, în ce stadiu aduce societatea tinerii din ziua de azi, a doua variantă e de râsu-plânsu, vă puteţi imagina de ce.
În concluzie, nu suntem cu mult mai evoluați decât romanii care făceau industrie cu gladiatori sau cei care făceau trafic cu sclavi, respectiv sclave pe care le prostituau. Din contră! Acum omul se află într-o asemenea stare spirituală degradantă și dezvoltă niște principii atât de superficiale care îl prejudiciază pe el însuși în primul rând, încât se vinde de bunăvoie pentru a distruge puținele lucruri bune care au mai rămas în el. Felicitări!
Sursa foto: wikimedia.org
Mda, moralitate proasta. fetele alea au ceva in cap, si isi pun asta in valoare, pe langa faptul ca nu le atinge nimeni si fac si bani. Daca ajungem sa comparam asta cu traficul de carne vie sau cu sclavia, e clar ca traim in anii 1800 inca.