S-a deschis cea mai nouă librărie din Bucureşti, iar lumea mondenă a devenit brusc, cititoare. Suntem mândri că ne ridicăm la nivel european, că avem librării mari şi frumoase, unde ne putem etala dorinţa avidă după lectură.
Cu riscul de a prelua multe critici la adresa acestui articol, să ne amintim puţin care este, în fond, adevărata plăcere a cititului. Culmea, nu ne dăm în vânt după candelabre strălucitoare şi marmură dintr-o ţară de care nu am auzit. Da, curios este şi faptul că vrem să citim cărţi la preţuri rezonabile – scopul nu este să fetişizăm şi cititul. Gradul de confort, dragi arhitecţi/designeri, nu se măsoară în grandoarea spaţiului amenajat parcă pentru o gală.
La primul search pe Google, văd că suma aproximativă pentru amenajarea acestei librării a fost de 400.000 de euro. Acum, nu o să începem acelaşi dialog cu care ne-am obişnuit: de ce biserici şi nu spitale (da, da, ştim că sunt din fonduri diferite), dar ideea că o sumă exorbitantă este utilizată bineînţeles, nu pentru a creşte indicatorul cultural al Bucureştiului, ci pentru veşnicul profit, nu ne impresionează.
Vă amintiţi de teoria formelor fără fond? De ce ne încăpăţânăm aşadar să atingem targeturi superficiale, când temelia (culturală) lipseşte?
Ne bucurăm că avem încă o construcţie nouă, la care „toată lumea” are acces. În câţiva ani să ne aşteptăm şi la un dress code, sau acesta deja există? Accesul la cărţi trebuie să acopere o populaţie eterogenă. Asta înseamnă, în fond, să promovăm cultura. Aristocraţia zilelor noastre însă, vă mulţumeşte pentru acest prilej de etalare a intelectualităţii moderne şi a bunului gust. Zic şi eu.
P.S – detalii despre capodoperă şi poze: aici.
