Text & Foto: Larisa Iordache
„Mica Veneţie a nordului”- aşa încep toate articolele legate de acest sătuc, situat în inima Olandei. Am auzit de el pentru prima dată în timp ce căutam locuri cu peisaje frumoase din lume care merită vizitate, dar accesibile la preţ. Am ales acest loc pentru că am vrut să văd cu ochii mei, să simt de fapt, lipsa poluării.
La un simplu search pe Google aflăm că satul Giethoorn, din regiunea Overijssel, se află printre puţinele locaţii din lume unde nu circulă maşini. Ce-i drept, o dată ce intrăm în sat, vedem maşina parcată pe trotuar, dar numai la intrare, pentru că pe măsură ce înaintăm în localitate, se îngustează drumurile, făcând loc zecilor de poduleţe care îţi permit o plimbare la pas sau cu bicicleta. E un peisaj care îţi taie respiraţia. Mă îndrept către camera unde am fost cazată. E frig, dar vreau să rămân lângă apusul care pare că nu se mai termină.
O singură zi a fost de ajuns să vizitez tot satul, alegând bicicleta ca mijloc de transport. Pentru că am venit în martie, nu erau foarte mulţi turişti, însă am fost surprinsă de faptul că majoritatea dintre cei existenți erau asiatici. Am încercat să îmi explic apetenţa lor pentru locuri uitate de lume, pentru linişte. Să fie dorința de a evada din cotidianul aglomerat? Poate.
Ce remarc de îndată ce intru în contact cu localnicii este calmul, voioşia şi ospitalitatea. Timp de câteva zile, timpul pare să stea în loc, dar nu doar pentru mine, ci pentru toată lumea. Se spune că în mediul rural ne găsim liniştea şi ne putem elibera de tumultul şi aglomeraţia urbană, și că, așa cum minunat spune Blaga, „veşnicia s-a născut la sat”.
Într-adevăr, nivelul mai ridicat de trai, comparativ cu cel din satele româneşti, ne arată că putem găsi colţuri de rai, în mijlocul pustietăţii, dar asta doar dacă locuitorii nu sunt nevoiţi să muncească de dimineaţă până seara pentru supravieţuire. Am observat deci diferenţe mari: ţăranii noştri sunt mânioși, iuţi, aprigi, nu-i prinzi niciodată acasă. Indiferent de cât timp își petrec pe câmp şi cât de mare-i recolta, ei sunt mereu îngrijoraţi pentru ziua de mâine. Ţăranii lor sunt calmi, fericiţi, îi vedem la geam, lângă o lampă, savurând o lectură frumoasă, în timp ce pe fundal se aude doar trilul păsărilor de la pervaz. Sunt diferenţe semnificative, pe care le resimţim cu tristeţe de fiecare dată când, fără să vrem, dăm startul la comparaţii.
Stilul arhitectural al caselor este asemănător al celor din Delta Dunării, cu acoperiş din stuf. Impactul vizual are un rol foarte important: casele sunt ornamentate cu diverse tipuri de flori, oferind o alură boemică întregului peisaj. Cu toate acestea, totul pare calculat la milimetru, întrucât întreaga locaţie oferă senzaţia de perfecţiune, ca şi când mari designeri florali au luat cu asalt locul pentru a-l înfrumuseţa.
În privinţa locurilor de vizitat, există un muzeu de agricultură, restaurante tematice, cafenele, baruri, cafenele plutitoare (pe bărcile care stau acostate la mal). Către ieşire din sat se află singurul supermarket, destul de aproape de orice punct de plecare.
Recomand această destinaţie pentru relaxările de week-end sau ca loc de tranziţie către o altă destinaţie. Aşa cum aţi intuit, nu se pliază pe activităţi nocturne, gălăgioase, concediu îndelungat sau alte astfel de planificări. Însă dacă în timpul orelor la birou visaţi să vă rupeți din cotidian, să vă reîncărcați bateriile, aici veţi găsi cu siguranţă liniştea căutată.
