Privind în ansamblu și într-un mod structural, viețuitoarele Pământului sunt de două feluri: oameni și animale. Ne-am întrebat vreodată de ce e așa? De ce organismele viețuitoare care ne sunt cele mai apropiate la nivel formal (respiră, se hrănesc, se reproduc și mor) sunt animalele? Ce ne spune raportul dintre noi și ele? Ce ne spun diferențele și asemănările? Ce spun acestea despre noi ca oameni? Să ne lăudăm că omul e cel mai civilizat, că e superior celorlalte forme de viață și că le stăpânește pe toate suntem în stare, dar să înțelegem cu adevărat restul viețuitoarelor care ne înconjoară se pare că nu! (exceptând organizațiile specializate, psihologii, medicii, ș.a.m.d)
În general omul are o concepție foarte superficială și nesănătoasă despre animale. Ne cumpărăm un câine în funcție de preferințe: culoare, rasă, comportament, etc. Aducem acvarii/ cuști pentru papagali în casă ca obiecte de decor și de fiecare dată când facem o astfel de „achiziție” suntem entuziasmați de parcă ne-am fi cumpărat o bluză nouă sau un calculator nou.
Bun, asta cu crescutul unui animal în casă mai e cum mai e, după o oarecare perioadă începi să îl privești ca pe un membru al familiei, deci e un animal oarecum fericit și îngrijit. Dar de ce avem nevoie de grădini zoologice? Suntem atât de egoiști și inumani (și cică ele sunt animalele!) încât am creat o industrie a animalelor, le ținem captive doar pentru a merge din an în paște cu familia sau cu prietenii să vedem un struț cu capul băgat în pământ, un tigru trist, un leu murdar și posomorât sau un elefant deshidratat? Frumos! Toate astea pentru ce altceva decât bani, bineînţeles! La ce ne folosesc grădinile zoologice? De ce ținem acele animale captive ani întregi, de ce le traumatizăm, le dezrădăcinăm din habitatul lor natural și le aducem într-o „cușcă de oameni”? Spun asta fără vreo intenție de a fi dramatică, dar exact asta facem!
Fac parte din curentul „tinerilor furioși” și problema menţionată mai sus mă revoltă foarte tare! Consider că pe aceeaşi planetă nu pot exista atât animale captive, cât şi organizaţii de tipul „Protecţia Animalelor”.
În secolul nostru există, slavă Domnului, numeroase metode să câştigăm sume importante de bani. Sunt atâtea domenii înfloritoare şi ofertante, dar noi ne vindem „fratele” involuat al speciei umane, și, aşa cum spuneam, nici măcar nu ne îmbogățim de pe urma asta. Câți oameni mai vizitează grădini zoologice în zilele noastre? Și de ce le-ar vizita, la urma urmei? Plătești pentru a vedea o mulţime de specii de animale într-o cușcă și pentru a fi uimit la vederea lor, însă în substrat nu stim să privim; iar faptul că ne îmbogăţim cunoștințele despre diferite specii nu e adevăratul motiv pentru care mergem acolo. Cum ar fi să creăm o „grădină umană internațională”? Să ţinem în captivitate oameni din diferite culturi, care arată mai diferit și mai exotic pentru ochiul nostru. Sau dacă animalele ar crea acea „grădină umană” și s-ar holba la noi cum ne uscăm și suntem secătuiţi de viață pe zi ce trece?
Însă ele nu ar fi în stare de asemenea acte, fiindcă nu sunt programate cerebral astfel. Noi susţinem că animalele nu sunt destul de evoluate, că omul este cel care cântăreşte, judecă deciziile luate. Ca şi cum asemenea lucruri ar necesita multă minte!
Nicoleta Diaconeasa
Ilustrație de Cristina Stan
Si eu am uneori momente in care pun la indoiala incadrarea Omului in sistemul complex numit de noi Natura. Pare absurd ca ceva ce provine din Ea sa se intoarca intr-un fel atat de barbar impotriva ei, desi, de altfel Omul se faleste ca a depasit de mult stadiul primitivismului. Dar, uite ca el nu este totusi in stare sa respecte ceea ce i-a dat viata, l-a hranit si l-a adapostit din vremuri imemoriale si abuzeaza continuu de darurile ce i-au fost date pentru a-si satisface nevoile, nu lacomia.
Despre gradinile zoologice pot spune ca au fost intentionate, la fel ca si muzeele, gradinile botanice si alte astfel de expozitii, ca un mod prin care publicul larg ia contact cu stiinta si descoperirile ei, fie ca e vorba de istorie, antropologie, arta, botanica sau zoologie, in cazul nostru. Acum, ca nu ducem lipsa de acces la surse de educatie si informare, nu prea mai are rost sa chinuim animalele degeaba… Desi, in alte tari, am vazut ca gradinile zoologie sunt astfel aranjate incat animalele sa aiba destul spatiu si conditii bune, chiar daca sunt constient ca nu e acelasi lucru ca in natura.