NSDAP, Partidul Muncitoresc German sau mai bine zis ceea ce cu toţii cunoaştem drept Partidul Nazist, a reuşit să-şi păstreze susţinătorii aproape, în pofida atrocităţilor pe care le comiteau. Şi susţinătorii au crescut în număr de la o zi la alta până când întreaga Germanie a devenit supusă marelui Führer, iar reţeta acestui succes a fost propaganda, căreia i-a fost înfiinţată chiar şi un minister. Este bine cunoscută aplecarea lui Joseph Goebbels, ministrul propagandei la acea vreme, pentru cinematografie şi, astfel, este explicabil cum industria filmului a devenit un veritabil instrument de propagandă. Rodul acestei zvâcniri artistice dominant propagandistică este Triumph des Willens, o capodoperă cinematografică şi un punct de reper în domeniul propagandei şi manipulării maselor prin intermediul media.
Triumph des Willens este răsăritul unei noi ere propagandistice, apărând după mai multe încercări eşuate (una dintre ele, Der Sieg des Glaubens, fiind producţie a aceluiaşi regizor). Lansat pe 28 martie 1935, Triumph des Willens s-a dorit a fi de la început un film de propagandă menit să înfăţişeze începuturile NSDAP pentru ca generaţiile ce vor urma să poată vedea de unde a pornit Fuhrer-ul, dat fiind faptul că Germania era considerată a fi veşnică. O propagandă mascată în 114 minute produse de Joseph Goebbels, Ministrul Propagandei şi regizată de Leni Riefenstahl, fostă artistă transformată în regizor, ce a fost aleasă să producă cea mai artistică formă a propagandei, destinată unei audienţe non-politice.
Filmul îl prezintă în plan central pe adevăratul lider al Germaniei, cel care avea să aducă glorie naţiunii, Adolf Hitler, iar în plan secund sunt înfățișați ceilalţi lideri nazişti de marcă precum Hermann Gorig, Max Amann, Joseph Gobbels – Ministrul Propagandei, Rudolf Hess – unul dintre apropiaţii lui Hitler la acea vreme, dar care mai târziu avea să-l trădeze, Martin Bormann – şeful cabinetului partidului.
Filmul, descris chiar de la început drept un documentar închinat aniversării din 1934 a Partidului Muncitoresc German, este format în întregime din discursurile înflăcărate ale lui Adolf Hitler şi partizanii săi din partid, menite să proclame Germania drept mare putere.
Triumph des Willens prezintă evenimentele de pe 5 septembrie 1934, dată ce reprezintă deopotrivă 20 de ani de la izbucnirea primului război mondial, 16 ani de la începutul suferinţei Germaniei, dar şi 19 luni de când Germania a început să renască. La această dată Adolf Hitler a decis să zboare din nou spre Nuremberg cu ocazia Congresului Partidului Muncitoresc German la a şasea sa aniversare, pentru a-şi reîntâlni susţinătorii.
Filmul începe cu un cadru impresionant la acea vreme, o filmare din aer a avionului în care zbura Hitler. Această tenhică cinematografică era folosită pentru prima dată şi era menită să contureze măreţia Führerului. În Nuremberg Hitler a fost întâmpinat de peste 700 000 de susţinători care, total opus celor mai mulţi admiratori politici din perioada actuală, credeau trup şi suflet în liderul lor, aproape respirând în acelaşi timp cu el. Hitler reprezenta întregul stat, iar când Hitler acţiona, Germania însăşi acţiona. Aceste scene sunt urmate de cadre cu manifestări gigant, grandioase pentru acea epocă, Hitler fiind prezentat înconjurat de întregile sale trupe SS şi SA. Astfel, măreţia era direcţionată către liderul iubit şi apărat de popor. Urmează scene din cele patru zile ale congresului, momente în care Hitler şi ceilalţi membri marcanţi ai partidului transmit poporului mesaje înflăcărate cu trimiteri directe la xenofobie şi etnocentrism, precum „Poporul care nu-şi protejează puritatea rasială va pieri”, „Germania este patria germanilor din întreaga lume”. În discursuri Führerul era desemnat drept garanţia păcii, iar Germania ţara celor o mie de ani pentru că „ceea ce trebuie să dureze secole are nevoie de secole pentru a deveni puternic”.
Triumph des Willens s-a remarcat la acea vreme datorită tehnicilor revoluţionare folosite de Riefenstahl, precum mişcarea camerei pe roţi, focalizarea, filmarea în aer sau crearea unei perspective în favoarea propagandei. Pe întreg parcursul filmului Adolf Hitler este prezentat întotdeauna cu faţa la public, în delir, ţinând discursuri înflăcărate, un subliminal element de propagandă, Dumnezeu fiind înlocuit cu însuşi Führer-ul. Toate acestea au făcut din Triumph des Willens cel mai bun film de propagandă din istoria cinematografiei.
Filmul se încheie cu emblema politică folosită de nazişti, swastika, simbol al puterii, credinţei şi al purităţii absolute, iar în acest fel propaganda nazistă avea să-şi întindă tentaculele peste întreaga ţară şi să controleze minţile unei întregi naţiuni. Dar toate aceste tehnici sunt predestinate unui ciclu de viaţă scurt, fiind înlocuite constant de altele. Şi, deşi poporul şi partidul îi jurau credinţă veşnică Führerului şi declarau că îi vor fi alături la bine şi la rău orice s-ar întampla, Hitler avea să sfârşească singur, hăituit de duşmani.
În pofida mesajului şi a intenţiei iniţiale cu care a fost creat, Triumph des Willens rămâne şi astăzi, la aproape 80 de ani de la lansare, o capodoperă cinematografică ce merită văzută de fiecare cinefil dornic de un film ce depăşeste graniţele valorilor actuale.
Ana-Maria Berbecel
Filmul poate fi vizionat gratis online aici:
Surse foto: wikimedia.org, historyplace.com
Felicitari pentru recenzie! Chiar este un film de vazut.
[…] În trecut filmele de propagandă precum Triumph of the Will, Crucișătorul Potemkin sau Casablanca au rămas în istorie drept mari capodopere […]