Mijloacele de comunicare au evoluat în timp, de la semne şi semnale, până la limbaj. Această ultimă formă de comunicare a fost engramată în sistemele de scriere şi apoi tipărire care au depăşit graniţele timpului şi au apropriat generaţiile, dar şi culturile. În perioada postbelică, diversificarea mijloacelor de comunicare a avut drept efect asupra prezentului crearea unei legături între oamenii din toate colţurile lumii şi marile evenimente desfăşurate oriunde pe glob. Întrebarea care ne lasă într-o stare contemplativă este în ce măsură informaţiile pe care le primim zilnic ne ajută să devenim mai emancipaţi faţă de generaţiile anterioare? Altfel spus, cum ne dăm seama unde se sfârşeşte informaţia reală şi unde începe mecanismul de influenţare mediatică?
Comunicarea de masă aparţine ca tiplogie comunicării mediatizate. Această formă de comunicare are ca destinatari masele de indivizi şi urmăreşte să îi informeze, să îi socializeze, să le ofere programe de divertisment şi poate merge, în mod benevol, până la manipularea acestora. Mass-media este cel mai puternic vehicul de informaţii dar pe cât de folositoare poate fi, pe atât de dăunătoare poate deveni dacă este ancorată în solul fără fund al unor persoane influente. În acest sens, efectul negativ al mesajelor mediatice asupra mentalităţii umane este îndoctrinarea fie politică, socială sau morală.
Oamenii vor să fie informaţi pentru că ştiu că informaţia, în societatea contemporană, este un simbol al puterii. Cu toate acestea, cei mai mulţi oameni nu cunosc diferenţa între o ştire apolitică şi o ştire care urmăreşte influenţarea opiniilor , al cărei scop final este răsfrânt, în mod direct, asupra sferei comportamentale sau atitudinale a indivizilor. Un aspect controversat şi revoltător al influenţei negative a mass-mediei în România este denigrarea unor categorii profesionale şi sociale, furnizarea unor informaţii incomplete cu un suprastrat de origine politică, dezbinarea indivizilor şi încercarea de a crea un conflict acolo unde nu ar trebui să existe unul.
Cazul medicilor este cel mai elocvent. Întreaga societate pare întoarsă împotriva acestei categorii profesionale din cauza mesajelor mediatice. Astfel, medicii sunt consideraţi „măcelarii lipsiţi de umanitate” care cer bani pentru consultaţii şi operaţii. Cazurile de malpraxis sunt prezentate ca fiind de o gravitate din ce în ce mai mare, deşi frecvenţa acestora este mai mică în comparaţie cu operaţiile reuşite. În niciun reportaj nu s-a pus întrebarea care este cauza greşelilor medicale?
Răspunsul ar fi completat ştirile defăimătoare şi ar fi arătat adevărul. După terminarea celor 6 ani de facultate rezidenţii învaţă, lucrează la spital şi primesc un salariu de 800 de RON, deşi în străinătate aceştia pot primi un salariu de 2000 de euro. Devine evident faptul că totalul costurilor depăşeşte cuantumul salariului de aceea sunt obligaţi să lucreze în plus. În majoritatea cazurilor se ajunge la un total de 48 de ore pe o tură. Terminarea rezidenţiatului nu uşurează treaba unui medic. Acesta se transformă involuntar într-un fel de Superman care trebuie să îşi înlocuiască colegii şi prietenii medici plecaţi în străinătate. Medicul român trebuie să se ocupe, în medie, de 50 până la 80 de pacienţi pe zi. Turele lungi, numeroasele cazuri ce trebuiesc rezolvate şi dezinteresul statului de a le recompensa munca îi demotivează şi îi aduc la o epuizare fizică, dar în special psihologică ce se răsfrânge asupra pacienţilor. Mass-media nu prezintă într-o astfel de lumină problemele medicilor, ale profesorilor şi ale altor categorii profesionale pentru că nu există interesul de a clarifica lucrurile. Ceea ce contează este goana după ştiri şocante care conduc direct la instalarea haosului şi a dezbinării sociale.
Drept încheiere, sugestia care poate schimba modul în care se scriu articolele, în care se prezintă ştirile este aceea de a trata cauza problemelor înainte de a vinde gratuit efectul acestora. Oamenii trebuie încurajaţi să conteste ştirile sau informaţiile greşite sau incomplete. Prin feedback şi prin sporirea calităţii materialelor mediatice se poate reconstrui ceea ce se numeşte cea de-a 4-a putere în stat.
