Ce să facem cu viețile noastre

Distribuie!

Cuvântul de bază al acestei relatări este, așa cum au englezii o vorbă: „hang out”. Să nu vă faceți griji că o să transform rândurile ce urmează într-o scriere despre obiceiuri britanice. Aș vrea doar să vă destăinui cât de plăcut ne-am putea face fiecare moment pe care îl trăim, respectiv cum într-una din serile acestei săptămâni am primit un simplu pont despre invitații oferite la un concert în aer liber, destul de promiţător, la Teatrul de Vară.

În mod normal, mi-aș fi planificat o ieșire de acest gen cu cel puțin două zile înainte, mi-aș fi cumpărat niște pantofi, dacă ar fi fost cazul, ș.a.m.d. De data aceasta, o prietenă a venit la mine și mi-a spus așa: „În 25 de minute plecăm!”.  Nu am avut cum să trag de timp, așa că mi-am lăsat toate „accesoriile” acasă și am dat curs plecării. Revenind la ce vroiam să spun, jazz-ul pe care l-am ascultat din mijlocul publicului a fost ca un sirop cu gheață, iar persoanele din preajma noastră nu păreau deloc neinteresante.

După momente frumoase finalul execuției s-a apropiat, iar  fiecare se îndrepta spre casă cu mașina personală sau transportul public. Cum era târziu în noapte, atât eu, cât și prietena cu care am mers la concert, nu ne-am gândit la altă variantă decât taxiul. Interesant a fost însă să realizăm că eu nici măcar nu aveam portofelul cu mine, iar ea avea card, dar degeaba, în apropiere nu exista niciun bancomat.

Mai departe, ne-am intrebat: „Ce urmează să facem?” Răspunsul: „Nimic altceva decât să mergem spre casă”; „Și cum să facem asta?” Cum altfel decât printr-o plimbare nocturnă sub cerul senin, bucurându-ne de o gură de aer ceva mai respirabil față de cel din timpul zilei, de un gram de mobilitate și desigur de ciocolățica de la non-stop și poveștile cu „Făt-Frumos și Frumoasa Adormită” în aglomerația din București.

Am ajuns la destinație observând tineri care puteau face același lucru ca și noi, reîntâlnind locuri memorabile și iată, surprinsă am fost când, dimineață, editorul mi-a recomandat să scriu memorialistică.

Ceea ce am învățat eu din această mică escapadă și ceea ce ştiu sigur că voi face de acum încolo este că și atunci când mă voi întoarce chiar și de la piață voi tranforma asta într-o plăcere și voi înlocui pe cât posibil lucrurile costisitoare în momente vrednice de ținut minte, lăsându-mi viciile deoparte.

Așadar, nu vă recomand să renunțați la viețile de „vedete” fără ieșiri în cluburi și terase însemnate la vedere, ci să nu rămâneți doar cu aceste lucruri care de multe ori are au efecte mai mult în exterior decât în interior. Adică, dragii mei, avem ocazii să ne bucurăm de lucrurile simple și mărunte.

Soluții sunt, iar noi trebuie să le găsim!

Tatiana Mocanu

Ilustrație de Cristina Stan

Taguri

Arhiva