de Emilian Voaideș
Citind articolul al cărui titlu l-am menţionat mai sus, mi-a venit ideea de a îi răspunde autoarei, care am considerat că a folosit un ton nu tocmai fericit, la fel ca argumentele aduse de către ea în cadrul acestui articol.
Fiecare zi de duminică aduce în casele „norocoșilor“ locuitori de langă o biserică, muzica divină. Sunetele ne mângâie timpanele fără voia noastră, iar noi ne lăsăm neputicioși zdruncinați de țipetele boxelor de pe stâlpii care vestesc începutul slujbei de duminică.
Dacă eşti atât de deranjată de muzica pe care o auzi în fiecare dimineaţă de duminică, poate ar trebui să faci o plângere la poliţie, astfel încât cei de la biserică să dea volumul staţiei mai încet, iar tu să reuşeşti să dormi după o noapte pe care, cel mai probabil, ai petrecut-o în vreun club..
Întrebările pot continua, dar în zadar pentru că enoriașii vor aduce un singur răspuns, și anume: „Pentru că acesta este cuvântul lui Dumnezeu și trebuie să îl ascultăm!” Și dacă am tupeul să întreb unde (dar curajul mi-a fost îngropat demult) răspunsul vine imediat: „În Biblie! Ar trebui să o citești și te vei convinge că trebuie să ne ascultăm părintele.“
Ai intervievat personal enoriaşii, ca să vezi că toţi îţi vor răspunde aşa, sau doar arunci cuvinte ce nu îşi au rostul pe Internet? Într-adevăr, mulţi dintre cei care merg la biserică nu au o cultură religioasă prea dezvoltată, dar asta nu înseamnă că trebuie băgaţi toţi în aceeaşi oală. De altfel, nu cred că există vreo categorie de oameni care să fie aşa cum vrei tu. Adică, nu cred că la concertele lui Bănică Jr., de exemplu, îi ştiu toţi melodiile sau biografia artistului.
În orice parte a lumii ne naștem și în orice colț al pământului trăim, cu siguranță toți ne rugăm aceluiași Dumnezeu, chiar dacă folosim alte cuvinte.[…] Ne rugăm atunci când simțim nevoia și o facem acolo unde credem de cuvință ca e mai bine. Pentru ce trebuie să ne strângem cu toții în ziua de duminică, într-o biserică pentru a comunica cu Dumnezeu? Nu suntem ascultați și în celelalte zile ale săptămânii?
E vorba aici de comuniunea euharistică, pe care doar prezenţa la slujbe ţi-o poate oferi. De altfel, slujbele se săvârşesc zilnic, în special în mânăstiri şi la oraşe, aşa că argumentul cu slujbele de duminică e total neplauzibil. Cât priveşte faptul că toţi ne rugăm aceluiaşi Dumnezeu, afirmaţia e total eronată. Hinduşii au mii de zei care nu au nimic de-a face cu Dumnezeul creştin, catolicii au schimbat o mulţime de dogme, iar musulmanii au Coranul, pe profetul Mohamed, etc.
Putem trăi liniștiți și fără toate aceste poveşti care nu pot fi pe deplin verificate și confirmate. Din nou, la cea mai mică îndoială legată de aceste afirmații care ne sunt prezentate, răspunsul se găsește în Biblie. Și Biblia de cine este scrisă? Cum pot fi sigură că este adevărată, că nu sunt povești inventate de fericiții satului sau iluzii ale unui om bolnav? Nu știm, iar cât timp argumentele logice și clare lipsesc cu privire la autenticitatea “cărții Domnului”, eu nu voi accepta să mă supun cuvintelor scoase de preoți corupți, bețivi, violatori, nesimțiți și cel mai mult hoți.
Nişte preoţi corupţi, beţivi, violatori nu ar avea cum să scrie o carte de valoarea Bibliei. Dacă o citeşti şi iei puţin aminte la ce scrie acolo, vei fi uimită de puterea ce răzbate din rândul scrierilor scripturistice. Cum ar putea un violator să îţi spună că privitul cu patimă al unei persoane este considerat desfrânare, sau un corupt cum poate condamna furtul şi zgârcenia? Cât priveşte penultima frază, dacă ai ceva nelămuriri, abordează o persoană autorizată, nu o biată bătrână din sat.
Acum îmi voi îndrepta atenția către vărstnicele și bătrâneii din sate care merg la biserică fără a face vreo absență. Ei sunt prezenți la toate slujbele, (altfel de unde ar afla cele mai noi bârfe din sat?) la toate strigările preoților și tin cu sfințenie toate posturile. De ce? Pentru că așa e scris în Biblie. Dar la simpla întrebare, „Care este diferența între Paște și Crăciun“, răspunsurile au întârziar să apară, iar cele date mi-au zdruncinat imaginația:
Reporter: – Care este diferența între Paște și Crăciun?
Enoriașa 1: – Asta nu știu nici io.
R: – Dar ce sărbătoriți dumneavoastră de Paște?
E1: – Nu știu.
R: – Post țineți?
E1: – Păi țiu, ca să mă împărtășesc.
R: – Dar de Crăciun, ce sărbătoriți?
E1: – Se taie porcu’. De Paște se taie vițelul, ied, miel.
R: – La biserică vă duceți?
E1: – Mă duc!
Din nou argumente îndoielnice preluate de pe un canal de Youtube care nu prezintă o credibilitate prea mare. Cu 2000 de RON, merg într-un sat şi scot de la nişte oameni cam ce răspunsuri vreau eu. Nu spun nici că nu sunt oameni care sunt neştiutori, dar metoda prin care aceştia sunt scoşi în evidenţă e cel puţin abjectă.
Bisericile ridicate cu milioane de lei, crucile din aur sau mai știu eu ce alte bunuri inutile ar trebui să trezească la realitate oamenii și să îi facă să conștientizeze că acea avere strânsă de lumea bisericească nu ajută la nimic. Nu devenim mai buni pentru că avem o Catedrala a Neamului ridicol de scumpă și nu ne deșteptăm sau evoluăm dacă într-o localitate sunt ridicate de 3 ori mai multe biserici decât școli. Și cu siguranță nu ne vindecăm de boli dacă spitalele din țară vor continua să fie „dotate“ cu șobolani și gândaci în timp ce bisericile vor avea picturi scumpe pe pereți și altare formate din icoane de aur.
În afara bisericilor care au “cruci de aur” şi Catedrala Mântuirii, Biserica investeşte într-o mulţime de proiecte sociale, proiecte foarte puţin sau deloc mediatizate de către mass-media. Ex: susţinerea sinistraţilor din Teleorman sau a celor din Serbia, proiectul “Români de lângă români” sau centre medicale deschise în cadrul mânăstirilor şi episcopiilor din ţară.
Articolul de faţă nu îşi propune să fie un atac la persoană, ci un simplu drept la replică, pe care cred că fiecare dintre noi îl are, în virtutea libertăţii de opinie.
Sursa foto: wikipedia.org
