Recent, în cadrul unei conferinţe de presă, un fotbalist cu un contract terminat în multe zerouri a fost întrebat dacă faulturile din timpul meciurilor sunt pe cât de dureroase par la televizor. A spus că da. Apoi s-a lansat într-o explicaţie de jumătate de oră despre cum ultima accidentare era să-l paralizeze.
Sunt câteva lucruri pe care nu le înţeleg în lume, iar goana aceasta după atenţie este în vârful listei. Masculii şi femelele au existat din cele mai vechi timpuri. În epoca de piatră, bărbatul avea o sarcină: să aducă mâncare acasă pentru femeie şi copil. Nu conta pe câte pietre călca, dacă îşi pierdea o mână sau dacă trebuia să înoate prin lavă încinsă – mâncarea trebuia adusă acasă. Altminteri, ar fi murit cu toţii de foame. La fel se întâmplă şi în savane. Dacă tata-leu nu se întoarce de la vânătoare cu o bucată consistentă de antilopă între fălci numai pentru că a călcat în nişte spini, bebe-leu ar flămânzi, iar mama-leu şi-ar găsi un alt partener pentru prostioare cât mai repede cu putinţă.
Asta este programarea masculilor: dacă au ceva de făcut, nu contează ce li se întâmplă, sarcina trebuie îndeplinită. Aşa au descurs lucrurile timp de milioane de ani.
Astăzi însă lucrurile s-au mai schimbat. Femeia vrea de la bărbatul ei să fie acasă la ora 7 p.m., să îşi mănânce cârnaţii reci în linişte, apoi să-i şi citească o poveste copilului. Ceea ce e greu. Mai ales după milioane de ani de evoluţie în care bărbatul a fost învăţat să vâneze mamuţi, să alerge zeci de kilometri în căutarea unui cuib de vultur şi să ajungă acasă acoperit de zgârieturi şi sânge, dar cu prada prinsă.
Ceea ce vor femeile din ziua de astăzi echivalează cu a-i cere maşinii de spălat să facă chiftele. Iar partea cea mai rea este că „trendul” nu afectează numai un grup de femei. O, nu! De cum o fată intră la pubertate, până la menopauză, toate vor, în mare, aceleaşi lucruri de la partenerii lor: un program strict şi timp pentru orice lucru important sau nu.
Singura modalitate a bărbaţilor de a se eschiva de la toate acestea a fost atragerea simpatiei femeii. Şi ce mod mai simplu de a face asta decât prin a se da lovit? În momentul în care un bărbat – cu cât mai mare stratul de muşchiuleţ pe el, cu atât mai bine – şchioapătă şi lasă o lacrimă să i se prelingă pe obraz, toate fetele se reped la el, fiind foarte preocupate de ce i s-a întâmplat.
Vedem acest gen de comportament peste tot. Acum câteva zeci de ani nu vedeai strop de lacrimă pe faţa unui actor. De-asta Clint Eastwood şi Steve McQueen au devenit legendari. Acum cine ne-a mai rămas? Stallone îşi linge rănile într-un spital, Schwarzenegger s-a apucat de politică, iar Bruce Willis nu-şi mai poate ţine nici măcar părul pe cap.
Şi, în tot acest timp, Jude Law, Johnny Deep şi Orlando Bloom se bucură de atenţia tuturor pentru că prim-planul le scoate în evidenţă ochii de căţelusi.
E aceeaşi poveste şi la capitolul formaţilor muzicale. Led Zeppelin şi The Who îşi distrugeau chitările la fiecare concert, iar publicul adora asta. Acum Bieber plânge după o fată care am dubii că a existat vreodată, Jonas Brothers îşi jelesc propriul show care nu a atins cotele de audienţă aşteptate, iar rapperi, aparent, adoptă vocea lui Donald Duck.
Acum câteva zile n-am mai rezistat şi le-am întrebat pe nişte tinere din grupul meu de prieteni de ce îi găsesc atât de atractivi pe Cristiano Ronaldo, Robert Pattinson şi Justin Timberlake. Au zis că par foarte serioşi, că au ochi umezi şi strălucitori şi că nu şi-ar dori altceva decât să-i poată strânge în braţe.
Nu, zău! Arată ca nişte pinguini. Şi se poartă ca atare: pune-le o piedică şi se lăţesc pe jos, în chinuri groaznice. Un jucător de rugby continuă să alerge şi după ce i-a fost smuls capul de pe umeri. Dar are cineva ochi pentru el?
Acum, nu că vreau să generalizez situaţia aceasta – ştiu că există fete şi femei cu capul pe umeri care sunt în stare să deosebească o căzătură dureroasă de un joc de teatru ambulant. Un posibil motiv pentru care aceşti „prinţi” disperaţi după atenţie se comportă atât de melodramatic este egalitatea între sexe – dacă femeile pot ocupa funcţii fruntaşe în organizaţii, atunci şi bărbaţii se pot da loviţi atunci când le strică vântul coafura.
Ciprian Radu
Sursa foto: wikimedia.org
eu cred ca are cineva ochi si pt jucatorul de rugby 😀
Politica nu-l face pe un barbat mai putin barbat si faptul ca acesta ar chelii nu are nici o relevanta la subiectul pe care l-ai abordat. Sa nu uiti ca Stallone nu s-a taiat la barbierit. Actorul de 63 de ani si-a rupt gatul in timpul filmarilor. Cred ca este destul de grav sa patesti asa ceva la varsta asta.
Unii oameni au o toleranta mai mare la durere decat altii asta nu inseamna neaparat ca cei care cedeaza mai repede nu sunt “barbati”. Oricine clacheaza de la un punct incolo.
“We’re a generation of men raised by women. I’m wondering if another woman is really the answer we need.” – Tyler Durden
Imi place cum iei un eveniment social si-l transformi intr-o parodie! E foarte adevarat ca fetele/femeile s-ar uita mai degraba la un “baiat de portelan” care face orice ca sa atraga atentia, decat la unul care trage din greu 5 zile pe saptamana la serviciu. Cat despre politica, orice s-ar spune, are un efect asupra barbatilor: devin mai mincinosi si, daca se pricep bine la minciuni, mai seducatori – de unde rezulta, mai buni actori.
Trist e ca, asa cum a spus Ciprian, nu mai sunt multi barbati “adevarati” care sa se ia la tranta si cu muntii pentru a-si atinge scopurile.
Tinerele vor un baiat de portelan. Femeile vor un barbat :P.
Prietena ta te cheama la ora 7 seara acasa?
Te-as sfatui sa faci niste comparatii mai relevante si pe aceeasi lungime de unda, de ce compari niste giganti ai muzicii cu beiber? Sau atat cunosti tu din muzica anilor 70? Care-i relevanta acestui argument in articolul tau? Aduna mai multe informatii inainte sa-ti finalizezi articolul, multe din argumentele tale nu=si au sensul.
– A mai spus cineva asta, dar e demn de repetat: politica nu te face mai puțin bărbat. Avem multe exemple în acest sens, cel mai popular pe Internet fiind T. Roosevelt.
– Femeile nu îți vor spune clar, sub forma unei liste ușor de digerat, ceea ce vor (cred că asta se aplică pentru oameni, în general, dar aici era vorba strict de femei, așa că restrângem cercul)
– Este nedrept și nerezonabil să compari un bărbat la 60+ ani cu același bărbat aflat la apogeul vieții sale, criteriul fiind “calități fizice” și “eficiență în a mânui ciomagul”.
Se vorbește de “majoritatea fetelor/femeilor” în articol. Cum a fost măsurată această majoritate? “Ochiometric”, din experiența autorului? Ce anume susține această generalizare? Gusturile muzicale a fetelor cu vârsta mai mică de 13 ani?
Încă un punct care merită menționat este că bărbaților menționați în articol le sunt, practic, eliminate toate calitățile care ar putea să îi facă atractivi în fața femeilor, exceptând aspectul fizic și capacitatea de a doborî mamuți cu mâinile goale. Două probleme se nasc din acest mod de a privi lumea:
1. Analizăm bărbatul după o calitate de care nu mai este nevoie pentru a supraviețui în lumea de astăzi. Nu mai avem nevoie să doborâm mamuți. Un bărbat în lumea de astăzi poate fi puternic în foarte multe alte moduri.
2. Devenim superficiali. Pare că, în urma luptei împotriva discriminării femeilor pe baza aspectului fizic, societatea a acceptat și a decis, în schimb, să aplice acest mecanism bărbaților.
Autorul pare, mai degrabă, că nu înțelege cu adevărat ceea ce face un bărbat atractiv în fața unei femei și visează la o vreme mai simplă, când lupta pentru inima femeii lua forma înjunghierii unei varietăți de animale sau a altor membri ai societății.