Tatălui meu, Dan, cu toată dragostea,
într-un moment important al vieții lui
În ziua de azi se discută mult despre antreprenoriat. Pe cât de mult, pe atât de inutil, la fel ca și în orice domeniu care avansează ca și perspectivă și metodologie în fiecare zi. Am învățat și eu, la școală (la școli mai degrabă) câteva lucruri despre antreprenoriat, despre arta de a vinde și a cumpăra. Cunoștiințele mele în acest domeniu s-au înmulțit atât din punct de vedere juridic, dar și istoric, sociologic sau politic.
Totuși, de la tatăl meu am primit una dintre cele mai mari învățături ale unui antreprenoriat care vine din inimă și care mi-a fost transmisă fără niciun fel de interes pentru câștig.
Din păcate în ultimii doi ani nu am apucat să discutăm prea mult. Am fost atât de mult plecat încât atunci când ne-am văzut uneori nu am mai avut curajul să ne spunem toate lucrurile pe care le-am avut de spus, lucru pentru care mă simt rușinat.
Mă simt rușinat mai ales prin prisma faptului că această învățătură pe care mi-a transmis-o mi-a fost o piatră de temelie și o armă secretă de multe ori în diferitele contexte în care am avut nevoie să vând sau să cumpăr ceva, mai ales o idee.
În cei 50+ de ani de-acum înainte, tatăl meu a investit în afaceri în care a pierdut tot înainte de a face lucrurile să meargă. Din punct de vedere politic m-a învățat despre o tranziție dificilă și despre cât de mult pierd oamenii atunci când nu știu cum funcționează lucrurile și cât de dureros e învățatul din mers.
Dar nu cred că asta a fost cea mai mare învățătură.
M-a mai învățat despre oameni, despre oameni buni și despre oameni răi, despre oameni care au greutăți și oameni care pizmuiesc oamenii care au greutăți. M-a învățat că niște bani nu te fac niciodată cu nimic mai bun la fel cum cunoștiințele potrivite nu te ajută cu nimic în fața unui public nepotrivit.
Cea mai mare învățătură a fost însă mult mai simplă. M-a învățat pe scurt despre costul de oportunitate al vieții. M-a învățat că inevitabil într-o zi voi pierde ceva. Dar că lucrurile care merg prost nu sunt pierderile iremediabile pe care pot să le sufăr. Pierderile iremediabile stau în lucrurile pe care puteam să le fac să meargă mai bine și nu am făcut-o.
Mama mea, Delia m-a învățat multe lucruri, despre care voi scrie la momentul potrivit. Dar alături de tatăl meu m-a învățat despre cum să ai încredere în oameni și cum să vezi părțile bune din oameni.
Acesta este cel mai important antreprenoriat pe care l-am studiat eu. Antreprenoriatul trăit.
Învățat de la tatăl meu, care a fost, este și va fi cel mai mare sfătuitor al meu și cel mai bun prieten.
14.06.2013
Bogdan Țopan
Bogdan Țopan este student la Institutul de Studii Politice din Paris, specializat în politica Europei Centrale și Orientale.