de Ana-Gabriela Popa
Fie că vrem, fie că nu, această sărbătoare (considerată comercială în grade diferite în funcţie de interlocutori) transfigurează an de an toţi oamenii planetei. Reuşeşte acest lucru fiindcă abordează poate cea mai profundă dorinţă a umanităţii: aceea de a fi iubit şi apreciat. Şi este interesant cum, aparent, oamenii se împart în două tabere: cei care adoră Sf. Valentin şi cei care militează împotriva acestei sărbători.
Lucrul cel mai interesant este că nimeni nu ignoră pur şi simplu această zi. Ori eşti Pentru, ori eşti Contra. Oricum, se pare că toţi oamenii se aliază unei tabere. Internetul este bombardat fie de inimioare diabetice, fie de auto-încurajări, fie de sarcasm. Se observă, deci, o transfigurare a umanităţii care ajunge să se împartă în următoarele grupuri:
1. Pro-Valentinii. Aici intră, în primul rând comercianţii care se dedică totalmente unui soi de curent „utilitarist”. Iubirea există cu un scop. Scopul nostru e profitul. Apoi, cuplurile, fericite sau nefericite, care se întrec în a lua un cadou ce poate fi definit prin următoarele adjective: „roşu”, „pufoşenie”, „dulce până la diabet” sau interjecţia „aww”.
2. Anti-Valentinii. Şi nu mă refer numai la cei care au încă statusul de pe facebook pe „single” sau, mai nou „single and fabulous”. Aici mai intră şi alt tip de comercianţi care, văzând noua tendinţă „avangardistă anti” au început să creeze spoturi publicitare emoţionante de genul: „Spune-i că o iubeşti tot timpul”, „My beautiful woman” etc. etc. Şi ce s-ar face aceşti comercianţi sau cei care se afliază acestui trend, dacă nu ar exista comercialul Valentine’s Day? Cum am mai fi avut revelaţia că trebuie să ne iubim în fiece zi, nu numai pe 14 februarie?
3. Funny-Valentinii. Cei care au venit cu inspiratele glumiţe care-i vizează pe cei născuţi în noiembrie. Ca mine, de altfel. Nu. Părinţii mei nu m-au conceput de Valentine’s. Nu bag mâna în foc pentru Dragobete, totuşi. Şi alte desene cu Amor/ Cupidon legat, bătut, arcuri rupte ş.a.m.d sau „De 14 februarie se minte mai mult decât de 1 Aprilie”. Totul pentru a aduce un zâmbet în marea depresie creată de această sărbătoare.
4. Pseudo-ignoro-Valentinii. Cei care încearcă să ignore această zi, dar nu pot, fiindcă facebook-ul lor e bombardat de mesaje contextuale, imagini şi articole. Ei sunt cei care din plictiseală ajung să citească respectivele articole pe care au încercat să le ignore şi se metamorfozează în Meditativo-Valentini a.k.a. copiile „Gânditorului de la Hamangia”.
Şi poate că ar mai fi nişte sub-tipuri de Valentini. Dar nu contează. Ideea iniţială era că Valentine’s Day a câştigat atâta influenţă asupra umanităţii, transfigurează atâtea miliarde de persoane, acaparează toată atenţia pieţei încât şi dacă s-ar porni mâine o campanie de anihilare a acestei sărbători, publicitatea negativă nu ar face decât să-i întărească influenţa. De ce? Fiindcă oamenii simt nevoia să se agaţe de o zi în care să celebreze iubirea, fie că ajung să deteste în cele din urmă acea zi.
Sursa foto: Wikimedia.org
