„It is hard to be a woman.You must think like a man, act like a lady, look like a young girl and work like a horse!” Parcă lucrurile erau mult mai simple pe vremea bunicii… Din poveştile ei am aflat că era ciudat ca la 26 de ani sa fii fată singură, că primul pe care ai pus ochii era cel sortit ţie, că fusta trebuia să fie până în pământ, iar bluza încheiată până în gât, iar munca ta se rezuma la cea gospodărească. A avea un job nu era mereu privit cu ochi buni. Erai libertină, erai prea independentă, aveai prea multe idei, nu puteai fi controlată. Aşa că mergeai la horă sau la bal, îl cunoşteai pe prinţ şi eraţi fericiţi până la adânci bătrâneţi. Menţionez că bunica are acum 85 de ani.
Apoi a venit povestea mamei… Superbă, romantică… S-au cunoscut la cinematograf, şi-au scris scrisori (nu exista Facebook şi YouTube ca să-şi exprime dragostea în văzul tuturor), când mama a împlinit 18 ani i-a facut cadou un set de poşete plic, iar la 19 ani s-au căsătorit. Nu au locuit împreună decât după căsătorie, nu au ieşit să danseze, dar au mâncat o prăjitură împreună.
Întorcându-ne în zilele noastre, situaţia nu mai este atât de simplă. Ea, o femeie sofisticată, cu un job stabil, pagină de Facebook, ieşiri în club şi standarde ridicate, îl cunoaşte pe el, bărbatul hotărât, stabil, galant şi inteligent, cel care îi face lumea să stea în loc… Dar asta este doar o poveste. De obicei, cele mai nepotrivite combinaţii le regăseşti.
La 18 ani totul este simplu pentru ambele părţi. Dar când vine vorba despre găsirea jumătăţii la vârsta maturităţii totul se complică. De ce asta? Pentru că totul este cerebral. Pentru că fluturii nu mai apar atât de uşor. Pentru că nu mai săruţi cu ochii închişi şi încălţat în tenişi. Pentru că este vorba despre orgolii şi dezamăgiri. Pentru că nu poţi renunţa la bagajul emoţional. Pentru că nu se mai fac niciun fel de compromisuri. Pentru că nu mai este vorba despre bărbatul galant care o invită pe domnişoara cu mănuşi de dantelă să mănânce o prăjitură la Cofetăria Tosca. Acum propunerile vin la apus de soare, iar dantela nu se mai regăseşte pe mâini. Şi nimic greşit în asta. Aceasta este societatea în care trăim.
Dar cum să te aperi de dezamăgiri? Cică să nu-ţi creezi aşteptări… să iei ceea ce primeşti şi să nu ceri nimic… să nu ai pretenţii… cum zicea melodia „are inima de piatră, e fată deşteaptă”… Sigur, în melodie, acesta este un aspect negativ… Dar în această societate, asta este soluţia, sigura care îţi permite să supravieţuieşti cu inima întreagă. Bun, atunci cum te cunosc? Cum te descopăr dacă amândoi vrem doar să bifăm o experienţă în plus? Cum îmi dau seama că ceea ce-mi spui este şi ceea ce faci? Aş putea să-ţi urmăresc activitatea pe Facebook.
Societatea modernă… femei complicate, bărbaţi complicaţi… „in a relationship and it’s complicated”… În opinia mea, societatea modernă românească ar trebui să aibă în minte câteva lucruri: să trăiască azi, nu mâine! Să lase totul la o parte şi să trăiască acum, în prezent! Să-i spună ei sau lui că îl/o vrea aproape, fără regrete, fără aşteptări, fără pretenţii. Să ia lucrurile aşa cum sunt… fără tragedii, fără generalităţi, fără inimi de piatră… Să zâmbească fără motiv! Să se bucure când inocenţa din ochii unui copil îi priveşte! Să accepte complimente! Să accepte tot ce i se oferă ca o provocare unică! Să spună mai des „da” decât „nu”! Să stabilească priorităţi, obiective şi vise şi să le pună în practică! Rudele nu pot fi alese, dar toate celelalte persoane care sunt în jur, da! Ar trebui să aleagă persoane care să le motiveze să fie mai buni şi mai ambiţioşi! Persoana specială, cu mănuşi de dantelă sau papion, va veni… În rest, totul este o experienţă în plus!
Alexandra Savencu
Sursa foto: photopin.com
Related posts:
Diferențele dintre bărbați și femei și ce putem face din ele (partea a II-a)
Diferențele dintre bărbați și femei și ce putem face din ele (partea a III-a)
Diferențele dintre bărbați și femei și ce putem face din ele (partea I)
Din pridvorul bisericii: Societatea formează oameni sau oamenii formează societatea?
