În momentul în care pornim o cercetare pentru un proiect, sau pur și simplu documentarea de zi cu zi, prima problemă pe care ar trebui să o ridicăm este credibilitatea sursei. Trăim într-o eră a surplusului de informație și zic surplus, fiindcă este exact ca efectul icebergului, întotdeauna se vede ceea ce este la suprafață, iar calitatea se află dedesubt și se obține prin săpături și transpirație.
Atitudinea-cheie cu care se pornește într-o cercetare este scepticismul; pune la îndoială absolut orice informație citești, evident, până la proba contrarie. Întotdeauna trebuie să fii atent la stakeholderi, fiindcă, în mare parte, aceștia nu constituie o sursă credibilă din cauza faptului că pot avea interese personale: ambiții, credințe, influențe politice, prejudecăți, percepții diferite și lista poate să continue.
Întotdeauna vom oferi o interpretare diferită asupra lucrurilor fiindcă suntem creați pentru a avea opinii, iar aceste opinii sunt de multe ori eronate (nu și din punctul nostru de vedere, în care orice fapt corespunde credințelor noastre este tratat ca fiind adevărat; orice e suficient de comod pentru noi să credem, credem!). Ne-am obișnuit să facem schimb de informații între noi, dar sunt curioasă câți verifică sursa înainte să dea copy, paste unui link. (recunosc, nici măcar eu nu o fac întotdeauna; de multe ori mă bazez pe experiența citirii anterioare a unui alt articol de pe același site)
Aici sunt niște tips&tricks despre cum poți verifica credibilitatea unei surse. Sunt unele lucruri cu care nu sunt de acord: faptul că orice companie cu o reputație bună sau persoană acreditată este o sursă credibilă (mai mult sau mai puțin, fiindcă rezultatele ar trebui să fie relevante, mai mult decât faima) și credibilitatea acordată cărților (majoritatea sunt copiate după alte cărți, care la rândul lor au fost copiate după altele, și tot așa; de asemenea, nu știu dacă există cineva care să mai aibă răbdarea și timpul să citească toate sursele din bibliografie; maxim, crește credibilitatea dacă întalnești o carte pe care ai mai citit-o, deci e relativ). În plus, pe internet, verificarea unei surse este facilitată prin linkuri.
Internetul reprezintă o sursă inepuizabilă de informații, dar care pot fi manipulate mult mai ușor și, mai ales, pot fi manipulate de oricine. Odată cu apariția Web 2.0, posibilitatea creării și distribuirii de conținut a generat o adevărată revoluție informațională; pe de-o parte creșterea cantității de informație, iar pe de altă parte, scăderea calității acesteia. Aici puteți citi câteva sfaturi despre găsirea unor surse de încredere în mediul online; iar aici, puteți găsi informații legate de comportamentul în cercetare și, de asemenea, un Research Ethics Checklist (care ar fi indicat să-l verificăm înainte de orice tentativă de cercetare, de orice fel).
Cum spunea Dan Ariely, ,,Dacă lumea ar citi cele 10 porunci înainte de o acțiune care ar implica trișatul, ar trișa mai puțin, spre deloc.”; dacă lumea ar bifa cele 13 reguli din checklist, s-ar gândi de două ori înainte să ,,pună botul” la orice sursă. Ideea este că, până la urmă, decizia de a verifica sau nu o sursă aparține fiecăruia dintre noi; dar, dacă informația pe care o asimilezi nu e în concordanță cu realitatea, tot efortul tău e egal cu 0.
Nu tot ce zboară se mănâncă și nu trebuie să crezi pe cuvânt tot ce citești!
Cătălina Carmen Pop.
