„S-a cam dus vopseaua de pe cioară”

Distribuie!

S-a cam dus vopseaua de pe cioară - Mulți ați văzut mesaje de acest fel la metrou, ori știați de dinainte povestea cu cioara, dacă sunteți fan Robin and the Backstabbers. Un mod nou și interesant de promovare, un pretext poate chiar prea interesant, după cum veți vedea în următoarele.

Problema care se pune aici este până unde arta mai este artă? Marcată de un consumerism extrem, societatea modernă produce artă angajată pe bandă rulantă; acest criteriu este unul necesar, dar nu suficient pentru a delimita arta în sine de simulacrul formei artistice, folosită cu sopuri economice, politice, religioase, de propadangă sau anti-propagandă.

Un asemenea fenomen de sciziune îl întâlnim și în direcțiile din cinematografie. În raport cu filmul de Hollywood, care se traduce în termeni de popularitate, buget, box-office, filmul european,cu buget redus, cu intenție de experiment uneori, exprimă mereu o direcție artistică complexă, inedită. Am putea spune că lipsa de rețetă a actului artistic este o premisă a autenticului. În direcția de industrializare a artei putem include și personaje precum Lady Gaga, Rihanna, Justin Bieber – forme de divagare ale artei pe care le găsim și în ceea ce numim entertainment, show-biz.

La momentul actual, arta ne parvine preponderent prin media – mai ales internet – formând nucleuri de cultură, cultură urbană, subcultură. Arta devine o activitate socială mai mult de nișă – artiști care produc pentru artiști, scriitori care scriu pentru alți scriitori; un cerc închis. Astfel că, ceea ce definește arta este interesul pentru artă: cine, cum când, unde vrea artă. Fenomenul artistic propune astăzi, mai mult ca oricând, o infinitate de criterii care, deși ar trebui să limiteze și să definească artisticul, îl nelimitează. Plus că nu există criterii analoage; se întâmplă, de multe ori, pe canalul privat de youtube al unui anonim să găsești ceva cu adevărat artistic, dar din lipsă de diseminare să fie un fapt situat la marginea unui peisaj cultural oarecare, notorietatea fiind, așadar, un alt criteriu. Grafferi, trupe de cartier, fotografi – majoritatea setați pe o idee-manifest – împart artă în stânga și în dreapta; inerența unui mesaj programatic ne duce în proximitatea unui dadaism inconștient, discursul artistic fiind purtător de mesaj non-artistic. Așa cum programul de știri al unei televiziuni este un mijloc de transmitere al informației, la fel, fenomenul artistic devine un vehicul al informației, receptată de multe ori subliminal. Arta nu mai cauzează (doar) fior, senzație, ci trenduri. Artiștii sunt fashion icons, determină comportamente sociale (vezi fashion victims), îți influențează tabieturile, muzica pe care o asculți, cum te îmbraci, ce locuri frecventezi etc. Nu mai amintim de hipstăreala care ne înconjoară, că devenim redundați asemeni fenomenului.

Procesul e mai vechi și există deja produse sociale căzute în desuetudine: copiii emo, roacării îmbrăcați în piele și cu bocanci în toiul verii, hipioții, care sunt specie pe cale de dispariție deja.

Initial, relația artă-om implica individul predispus gratuit, sau pe cel care avea nevoia adoptării unei imagini; acum trendurile sunt sociale, adică, pe limba hipstărilor, cum zice lumea astăzi, ești sau nu mainstream. Întrebarea care se pune din acest lanț factual, este dacă arta ne manipulează. Cu siguranță, da. Pentru că, mai mult sau mai puțin originală în forme, conținut, mesaj, arta este vie, organică; ne oferă o imagine despre lume.

Totuși, ce este arta? Până nu demult, criteriul istoric era valid – rămâne ceea ce reține memoria universală sau națională. Arta este acum prizoniera prezentului, tocmai prin caracterul perisabil: flash-moburi, happening-uri, concerte (care nu mai presupun doar un muzician pe scenă, Andre Rieux fiind un exemplu relevant), târguri de hand-made, expoziții de artă modernă cu instalații. Pentru că arta devine altceva, e mai complexă, capătă funcții din ce în ce mai diverse, nu putem spune că nu e artă. Ar fi o greșeală să vedem arta doctrinar și să judecăm un fenomen amplu după criterii fixe, anistorice. Arta este ceea ce ne face mai buni, mai frumoși sau pur și simplu, ce ne face ziua mai bună.

PS: Revenind pe plaiuri mioritice, le mulțumesc celor de la fan Robin and the Backstabbers că mi-au dat involuntar ideea acestui articol, și da, ce fac ei e artă promovată artistic, advertisingul inedit fiind și o formă de inteligență. Mai rău e (că tot a trecut campania) de 'artiștii' care, pe culmile disperării, au dat autografe pe sarmale și găleți...

Mihai-V. Cîrjă

Sursa foto: facebook.com

Taguri

Arhiva