de Greta Bogdan
Sânge, cadavre, răniți, gunoaie, gloanțe, materiale arse – practic, ruină. Aceasta este imaginea dezolantă ce descrie la momentul actual centrul Kievului. Însă oamenii cunosc foarte puține lucruri despre aceste scene apocaliptice care au loc peste graniță, aproape sub nasul nostru.
De ce am mai fi noi, românii, interesați de aceste evenimente? Pentru că Ucraina găzduiește în prezent 409,608 de persoane, sau 0.85% (dintre care moldoveni s-au declarat 258,619 or 0.53%, iar români 150,989 or 0.32%), conform Wikipedia.org. Ăsta nu-i lucru puțin, mai ales în condițiile în care acești oameni au cerut ajutorul autorităților române în nenumărate rânduri. Degeaba, însă. Nimeni nu s-a grăbit să facă nimic concret și, uite așa, ne-am arătat de un adevărat folos în această situație, subliniez, de urgență.
La sfârșitul lui 2013, respectiv pe 21 noiembrie, în centrul capitalei ucrainiene începeau protestele împotriva deciziei luate de către președintele Viktor Ianukovici de a nu semna tratatul de asociere a Ucrainei cu Uniunea Europeană. Încetul cu încetul, li s-au alăturat protestatarilor și lideri din cele trei partide de opoziție.
De atunci și până la declanșarea războiului civil, autoritățile române s-au făcut că plouă, iar televiziunile de știri au fost extrem de reticente cu privire la aceste evenimente. De ce, însă,…nu-mi stă în putință să înțeleg în totalitate!?
În fine, pentru ca lucrurile să capete o oarecare traiectorie spre ameliorarea conflictului, Parlamentul Ucrainean a decis, în cele din urmă, ca trupele să se retragă și să nu mai tragă în cetățeni; să se pună punct operațiunilor teroriste; toate decesele să fie investigate, iar vinovații să plătească (de fapt, eu aș spune vinovatul, respectiv însuși președintele); toate victimele și familiile victimelor să fie despăgubite; să se dea drumul traficului, iar starea de urgență să fie anunțată doar de către Parlament.
Deocamdată, cu puțin timp în urmă, Parlamentul din Ucraina a votat eliberarea Iuliei Timosenko, un potențial lider al Euromaidanului.
Aștept implicare și solidaritate. De fapt, nu eu, ci acei oameni încremeniți de scenele care se petrec neîncetat apoape sub ochii noștri. Suntem în mare măsură îndreptățiți să le oferim ajutor, iar asta, pe lângă toate celelalte valori, ar fi o dovadă importantă de umanism.
Așadar, Ucraina, eu sunt la dispoziția ta!
Sursa foto: Facebook
[…] Citeşte restul articolului pe GEN90 […]