de Mihai Grigore
Trăiesc într-o Românie în care bunul simț a apus demult. Țara asta îmi creează dependență de străinătate – nu că aș locui în altă țară , dar cred că mi-ar fi mai bine! Probabil mai există persoane educate, cu bun simț și cu sufletul curat. Majoritatea suntem tineri , promoția de după ’89, pentru că celor care au apucat sa trăiască în comunism încă le mai curge prin vene dictatura. Sunt tânăr, am vârsta fragedă de 25 de ani, am fost educat , crescut bine, am cei 7 ani de acasă. Dar pentru mine, că sunt tânăr, ce fac bătrânii? Cu ce mă ajută? Cu ce mă sprijină?
Nu am dreptul să ocup un loc în RATB pentru că se găsește un ignorant, un comunist, unul care nu își coboară deloc nasul din cer, să îmi reproșeze faptul că în locul meu ar trebui să stea oamenii în vârstă? De ce? Eu nu pot fi obosit? Eu nu pot avea probleme de sănătate care să nu îmi permită să stau foarte mult în picioare?
Dar asta nu e tot! De ce sa îi atragi doar atenția? Nu mai bine îi și arăți că în România e „la modă” violența? Și nu îmi expun doar punctul de vedere , vă scriu o întamplare din viața mea. Da, am fost bruscat, lovit, înjurat într-un RATB plin de oameni vârstnici! Nimeni nu a reacționat, nimeni nu mi-a luat apărarea! De ce? Probabil că mulți dintre ei au copii de aceeași vârstă cu mine, dar nimănui nu i-a păsat. Eu sunt cel care probabil îi va plăti pensia acelui delincvent, agresorului meu – dar asta chiar nu contează. A preferat să mă lovească pentru că, a da o lecție de viață, la asta se rezumă. Puțini oameni din țara asta sunt în stare să educe tineretul!
Dar dacă aș fi luat o lecție de la el? Dacă peste 20 de ani ți-aș lovi copilul doar pentru că ocupă un scaun? Trebuie să ne trezim! Noi, tinerii, trebuie să ne educăm bătrânii! Iar ei trebuie să înceapă să învețe!
Sursa foto: Wikimedia.com
