A-ţi găsi un job, din punctul meu de vedere, în Bucureşti e egal cu a juca la loto. Şansele să nimereşti un job bun şi să îndeplinească toate condiţiile unei slujbe rezonabile şi de pe urma căreia să nu ai probleme, sunt la fel de mari/mici ca şansele de a nimeri cele 6 numere din 49.
Ideea unui job de vară răsună în mintea unui student cam cu puţin înainte de a termina sesiunea, mai ales în mintea celor care sunt din provincie şi vor să rămână şi pe vară în Bucureşti. Câţi dintre noi nu şi-au cautat un job vara asta? Câţi dintre noi şi-au gasit? Sau câţi dintre noi nu se află în situaţia în care nici acum în toiul verii să nu fi găsit ceva?
Opţiuni sunt, evident, cu duiumul. Foarte adevărat. Însă dacă am învăţat un lucru din toate aceste căutări, vara aceasta e acela că mai toate sunt nişte opţiuni împachetate relativ frumos, dar cu dedesubturi… puţin mai dubioase.
În momentul în care începem să ne fixăm reperele: unde vrem să muncim, ce vrem să facem şi pe ce perioadă, la început suntem puţin reticenţi, nu ţintim prea sus; apoi când găsim diferite oferte şi mergem la interviuri/depunem cv-uri, acolo începe nebunia, acolo riscăm să ne pierdem capul puţin. Atenţie mai ales la firmele fantomă care recrutează persoane fără ca măcar să fi depus cv-ul şi care nu cer nicio calificare sau experienţă în domeniu. Ideea unui salariu fix de 200 de euro (un exemplu aleatoriu) şi un comision de x procente la 100% ne fură ochii.
Aşadar, atunci când căutăm un job, indiferent de cât de disperaţi am fi, trebuie să ne asigurăm că vor fi îndeplinite şi ne vor fi asigurate anumite condiţii: contractul de muncă, un orar stabil şi un salariu fix. Cam astea ar fi primele cereri, cel puţin din partea angajatului.
Motivele pentru care majoritatea nu găsește o slujbă sau pentru care îi e foarte greu să se menţină sunt numeroase. Unele de ordine intrinsecă, altele de ordine extrinsecă.
Cele din a doua categorie mă duc cu gandul la faptul că sursa problemei job-urilor în România, pe langă faptul că totul este foarte dezorganizat şi uneori nu se respectă legea ad litteram, e una primară: răul principal vine din faptul că fiecare vrea să tragă cât mai mult pentru el (logic, un principiu care funcţionează uneori şi la animale), iar prin acest lucru demonstrăm un egoism incredibil, demonstrăm că de fapt ne ocupăm întâi de bunăstarea personală şi apoi de a întregului. Mărul putrezeşte din interior spre exterior; la fel se întâmplă şi în cazul societăţii, totul pleacă de la individ. Dacă am lăsa puţin egoismul la o parte şi am realiza că orgoliul (de la care pornesc aproape toate reacţiile şi acţiunile noastre) nu ne ajută la nimic şi nu provoacă decât probleme, ne-am ocupa mai mult de ceea ce înseamnă funcţionarea unui întreg.
Evident că o masă mare de oameni este foarte greu de controlat (avem ca exemplu colapsul marilor imperii antice) însă dacă am conştientiza că totul porneşte de la o viziune sănătoasă şi de la o minte activă în scop productiv, nu ne-am mai lăsa orgoliul să umble liber şi nu am mai iniţia demersuri care mai târziu tot nouă ne vor încurca planurile. Aspecte de analizat sunt evident, mai multe decât liniile fade pe care le-am trasat eu.
În concluzie, până la proba contrarie şi până nu se vor lua măsuri de a se reforma întreg sistemul care guvernează această ţară, principiul junglei rămâne în picioare. Ce ne rămâne nouă de făcut atunci când căutăm o slujbă este să deschidem bine ochii, să ţinem cont de nevoile noastre şi să ne menţinem coloana vertebrală verticală.
P.S Vizavi de reformă, aş merge până într-acolo încât aş propune să se investească în nişte organizaţii care să recruteze studenţi la finalul anului şcolar, iar în funcţie de domeniu ales de fiecare, să fie repartizaţi în posturi care să îi ajute în viitoarea carieră pe care vor să şi-o întemeieze şi care să îi înveţe ce înseamnă să munceşti, să fii determinat şi să te menţii motivat. Dar aceasta este o problemă care necesită dezbatere.
Nicoleta Diaconeasa
Imagine de Cristina Stan
Există deja programe create de voluntari: http://www.stagiipebune.ro/ este un exemplu cu care am intrat în contact.
Prin aderarea la asemenea programe se garantează și un minim contract între firmă și facultate, nu mai poți da peste diverse eșecuri ca cele menționate.
De asemenea, spre sfârșitul facultății, dacă te remarcă 2-3 profesori, ai șanse mari să primești o recomandare la o firmă tare.