A naibii karmă!

Distribuie!

de Alex Szollo

E oficial: m-am săturat până-n gât să aud, în contexte nepotrivite, de un concept pe care majoritatea frustraților și l-a însușit cât se poate de prost și de superficial: karma.

Nu merge bine treaba la serviciu? Karmă proastă. Te-ai împiedicat ca un căscat pe scări și ți-ai rupt ceva? Ți-a umblat cineva la karmă. Te-ai certat cu cineva? Karma, frate. Peste tot, pe unde te uiți, karma a căpătat forma unui soi de țap ispășitor pentru gafele și neajunsurile omenirii.

Dar de ce, oare, s-a ajuns la situația asta? Ce legătură are, până la urmă, esența mai multor religii asiatice cu faptul că-i lumea plină de oameni care nu-s în stare să-și asume ce fac?

În primul rând, conceptul de karmă înseamnă cu totul altceva decât cred sus-numiții tăntălăi: practic, e un fel de variantă orientală a neaoșului proverb „Bine faci, bine găsești!”. Practic, gândurile și faptele tale, distinsule iresponsabil pentru ceea ce gândești și faci, au ecou în viitorul tău. Asta, însă, nu înseamnă că trebuie să dai vina pe karmă pentru că-ți lipsește norocul, prosperitatea, carisma, sau mai știu eu ce crezi că ai nevoie pentru o viață împlinită.

1743632_10152065761489807_2023505739_nFrate, dacă ești un frustrat, nu-i vina niciunui concept din vreo religie, ci e vina ta. E vina ta că ești suficient de incapabil să-ți asumi consecințele faptelor tale, dând vina pe un concept cu care n-ar trebui neapărat să ai treabă, nefiind budist, hindus, jainist sau sikh.

În al doilea rând, vina pentru faptul că distinsa karmă a acaparat conștiința colectivă o poartă și tendința „lumii bune” de la Hollywood de-a cocheta cu filosofia și spiritualitatea orientală. Mentalitatea noastră românească face din oamenii ăștia idoli, și-atunci e de la sine înțeles că-ncepem să vrem o umbră de asemănare cu ei, fie că vorbim de Madonna sau Brangelina. În momentul în care vezi că ai ceva în comun, oricât de infim ar fi acel ceva, cu oameni de care-a auzit toată planeta, parcă e mult mai ușor să fii, așa cum spuneam mai sus, un tolomac frustrat și iresponsabil, că doar și tu și cu tare vedetă vă jucați cu karma, nu?

Ei bine, nu. Nu așa merg lucrurile, sau nu așa ar trebui, după mine, să meargă. Fiecare dintre noi știe clar că viața trebuie trăită. Doar de-aia ne-a fost dată. Ideea e s-o trăim, cu toate ale ei, asumându-ne tot ce ține de cine suntem, ce gândim, ce spunem și ce facem, fără a ne căuta țapi ispășitori în curtea adepților spiritualității orientale, care au filosofia și moralitatea lor, pentru oamenii lor.

La urma urmei, nu știu dacă nouă ne-ar pica foarte bine ca ei să-nceapă să găsească pricini religiei noastre pentru neajunsurile lor. Dacă vreți să învățați ceva de la ei, luați-le calmul și echilibrul drept exemplu. E mult mai ușor și mai avantajos decât să le trunchiați adevărurile spiritual-religioase după cum vă convin vouă. Dacă toți am trăi fiecare moment al existenței noastre așa cum merită, ne-am da seama cât de multă putere avem asupra felului în care gândim, și-atunci nu ne-ar mai rămâne timp să vorbim aiurea-n tramvai despre concepte pe jumătate înțelese și pe sfert însușite.

Esența tuturor lucrurilor bune din viața omului se leagă de un singur lucru: respect. Arătați, așadar, respectul cuvenit tuturor religiilor și culturilor încercând să le înțelegeți înainte de-a le însuși principiile de dragul modei și comodității.

Căutați întotdeauna profunzimea lucrurilor înainte de-a vă juca cu ele precum cu niște fleacuri, căci cel mai mare pericol pentru spiritualitate, de oricare fel ar fi ea, este superficialitatea gândirii umane. Ăsta ne e adevăratul dușman, mai puternic decât orice karmă, așa că orice-ați face, scăpați de el! Consumul excesiv de spiritualitate strecurată precum supa dăunează grav evoluției sufletești.

Sursa foto: Facebook

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*