Miștocăreala nu conduce nicăieri

Distribuie!

de Diana Scurtu

Adorația senzaționalului și cultul circului au devenit practici în regulă pe la noi prin ogradă. Iubim să dezbatem din toate punctele de vedere subiecte derizorii și ne-am creat o filosofie de viață în care miștocăreala ocupă loc de vază. Sunt dezamăgită. Nu știu cum au crescut atât în noi dorința asta bolnavă de a cunoaște picanterii despre persoanele publice și preferința pentru bârfă.  Sunt revoltată!

Și acum să vă spun despre ce e vorba, mai exact. Cunoașteți, desigur, ultimul tam-tam din jurul acelei exprimări greșite a ministrului educației. Inițial, am ales să ignor toată ploaia de exagerări și de caricaturi. Dar, azi-dimineață, vrând să ascult muzică pe un post de radio, am auzit cum moderatorii fac glume proaste pe seama ministrului educației, pe care nici măcar nu prea știau cum îl cheamă. Am rezistat până l-au numit analfabet. Apoi am închis postul de radio și m-am apucat să scriu acest articol.

Sunt revoltată că numai știrile de genul ăsta produc ecou, iar acum toată lumea este predispusă la generalizare. Acum pretindem că suntem dezamăgiți de clasa conducătoare și ne simțim manipulați și înșelați, dar toată treaba asta nu e decât un mare cinism îmbrăcat într-o haină în culorile moralității. Suntem superficiali, neinformați și apatici din punct de vedere civic. Dacă îl ascultam pe ministru în aparițiile sale publice, am fi știut că acest caz este singular.  Dar se pare că nu ne interesează programele educaționale, ci doar dacă a mai apărut vreun scandal.

Trebuie să știți că sunt mai mult decât subiectivă în această situație. Domnul ministru al educației mi-a fost profesor de relații publice - poate cel mai bun și mai modern profesor pe care un student poate să îl aibă - și îl favorizez. Dar, în același timp, sunt în cunoștință de cauză pentru a-i lua partea; doar l-am auzit vorbind de nenumărate ori la cursuri. Încă de la începutul mandatului, am avut așteptări foarte înalte de la felul în care va trata o problemă de imagine care ar putea apărea. Și trebuie să mărturisesc că a reacționat exact așa cum mă așteptam și cum ne-a învățat: și-a asumat responsabilitatea.

Trecând la o problemă mai generală, lucrurile nu arată deloc bine în ograda asta a noastră plină cu aburi colorați și narcotizanți care se evaporă fără să lase ceva constructiv în urma lor.

Urăsc atitudinea generală de miștocăreală, de tipul Mircea Badea; nu o găsesc constructivă și nici măcar amuzantă. Din punctul meu de vedere, asta trădează doar lipsă de bun simț și ignoranță. Nu văd nicio perspectivă de evoluție dacă vom continua așa. Nu ajungem nicăieri dacă tot ce facem e să ne batem joc în public unii de alții. Nu cumva ne-ar fi mai bine dacă fiecare și-ar vedea de treabă?

Sigur, nu ignor funcțiile mass-media de supraveghere și de denunțare a încălcării bunelor practici sociale, pe care le consider foarte importante, într-o societate în care corupția a devenit o normă. Dar de la asta până la a crește scandaluri monstru din apă de ploaie, e drum lung.

Sunt sigură că ne va fi mai bine dacă ne vom strădui să fim mai selectivi în alegerile pe care le facem. Și în subiectele media pe care le urmărim, și în felul în care ne petrecem timpul, și în felul în care ne comportăm. Pentru că, până le urmă, doar de noi depinde.

 

Taguri

Arhiva

One Comment

  1. Mihai
    July 3
    Reply

    In mare masura sunt in asetimentul tau.
    Eu cred ca mistocareala este foarte utila uneori – dar nu glumele ieftine&proaste cum se fac la noi si nu de la persoane ce nu au realizat ceva notabil in viata lor decat ‘sa faca pe clovnii’. Astept si alte articole. S-auzim de bine!

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*