Legea și Piatra

Distribuie!

Două sintagme aparent contradictorii sunt sursa acestui articol. Prima spune că «Nimeni nu este mai presus de lege» în timp ce a doua ar suna «cel care este nevinovat să arunce primul piatra».

Evident, ultimele luni au arătat exemplificări ale ambelor citate în politică. Dar, la fel ca și la articolele anterioare, nu aș vrea să ne legăm de asta. Prefer să privim cele două situații din prisma educației, mai exact cazul copiatului la teste, examene, teme.

Majoritatea regulamentelor facultăților spun clar: «copiatul se pedepsește prin exmatriculare». Totuși,  foarte rare sunt cazurile în care această lege se aplică. De foarte multe ori intervin argumente din partea profesorului de la materia respectivă sau alți profesori; argumente de tipul «e prima abatere și e un copil bun, nu merită să-i stricăm viitorul». De câteva ori, intervin și asociațiile studenților sau diverse alte relații. Practic, regulamentul facultății legat de acest punct ajunge să fie respectat foarte foarte rar.

Situația este similară și în licee sau chiar în ciclul gimnazial. Poate lipsesc relațiile și asociațiile studențești dar influența argumentelor părtinitoare este ceva mai mare și actul trece nedepsit. Da, nici măcar simbolic, pur și simplu se ignoră totul pentru a nu strica un viitor din cauza unei neatenții.

Abatere cu abatere, copilul învață că se poate și așa și la un moment dat – din cauză că o lege a naturii ne îndeamnă să alegem calea cu cea mai mică rezistență – se poate ajunge ca acest copil să aleagă să-și construiască un viitor bazat pe construcții artificiale, pe proprietăți care nu-i aparțin, având cunoștințe pe care a simulat că le deține.

Unii ajung bine, alții ajung în situația în care minciuna este dovedită. Sau la angajator, sau în timpul unui ciclu educațional. Dacă e la angajator, probabil omul își va căuta altă slujbă. La un moment dat va reuși și se va lăuda cu acea poziție – dacă se va afla într-o companie de top în domeniul în care și-a luat el licența, chiar dacă ceea ce face el acolo este cu totul altceva. Nu aș vrea să dau exemple, sunt sigur că 2 din 5 cunoscuți de-ai noștri cunosc pe cineva în această situație.

Rămâne de văzut doar cazul celor prinși. Ei vor cere aplicarea principiului cu piatra, de a fi pedepsiți doar dacă toți ceilalți care au fost prinși înainte în aceeași situație vor fi pedepsiți și ei. Și așa apar discuții interminabile despre cât de mult poți încălca o lege fără a fi penalizat, cât de departe în timp trebuie să fie o infracțiune ca să nu mai conteze, ipocrizia lupului care ajunge paznic la oi, etc. Timpul trece și, în cele din urmă, cazul va fi uitat, îngropat de alte probleme mai importante.

Totuși, problema este una de mare amploare. Teste naționale copiate, bacalaureat copiat, examene de facultate copiate, licențe xeroxate, etc. Numărul lor crește de la an la an. Chiar dacă se recurge la metoda introducerii unor măsuri menite să mai reducă din fraudă pentru un eveniment, există altul unde se va profita de trecerea într-un con de penumbră și numărul fraudelor de acolo va crește.

Pentru a o rezolva, trebuiesc tratate, neapărat, cele două fraze din introducere. Ne trebuie o cultură din care să reiasă că «unde e lege nu e tocmeală», o cultură a hoților care nu vor avea tupeul de a spune că ei sunt cei corecți, chiar după ce au fost prinși în flagrant. Și trebuie stabilit un sistem prin care tot ce n-a fost pedepsit la vremea actului respectiv să nu mai conteze acum. Pentru a elimina posibilitatea unor recursuri peste recursuri, pentru a face aplicarea legii cât mai rapidă posibil.

Dar asta nu se face de azi pe mâine, este nevoie de educație. Practic, trebuie spart cercul vicios în care se învârte aceasta pentru a-i putea oferi o șansă de succes în a-și atinge scopurile.

Mihai Maruseac

Sursa foto: wikimedia.org

Taguri

Arhiva