Discriminarea. De ce discriminare?

Distribuie!

Bobei Raluca Oana

M-am hotărât să abordez astăzi un subiect oarecum controverstat pentru foarte mulţi. Este posibil ca nu toţi să fiţi de acord cu ceea ce spun, nici nu mă aştept la altceva, dar ceea ce îmi propun este să vă dau, celor care citiţi articolul, măcar un subiect de meditaţie, pentru acum, mâine, oricând aveţi timp să vă gândiţi la el. Aşadar, nu vă voi mai ţine în suspans şi vă voi spune despre ce discriminare este vorba: discriminarea romilor.

Văd pe Internet în diverse comentarii, pe bloguri, ca răspunsuri la articole de presă, sau comentarii pe Facebook, o grămadă de adresări plină de ură aduse romilor. Adresări precum: „să-i închidă, să-i omoare, etc”. Am văzut foarte mulţi oameni care nutresc o ură pentru romi, care pe mine personal, mă uimeşte. În ziua de azi, romii sunt văzuţi ca nişte monştri, deschizători ai cutiei Pandorei. Ei sunt de vină pentru tot. Şi nu pot să nu mă întreb de s-a ajuns la concepţia asta? Poate din simplul fapt că nu au un loc al lor şi provin din popoare nomade iar celelalte popoare au impresia că sunt invadate? Poate pentru că, de-a lungul anilor, au încercat să îşi păstreze obiceiurile şi tradiţiile, ferindu-se de omogenizarea cu alte popoare? Faptul că au fost sclavii românilor, în trecut, ne determină să îi privim de sus, exact ca în cazul sclavilor negri  din America? Nu credeţi că este timpul să evoluăm?

Mai am cunoştinte care îmi spun  despre cineva, în şoaptă, cu o privire plină de subînţeles „Dar ştii ca e ţigan?”. Şi dacă este ţigan, ce? Nu tot om este? Nu are tot două mâini, două picioare şi un cap ca şi noi?

Nu numai romii sunt criminali, nu numai romii sunt hoţi, nu numai romii sunt needucaţi. Dintr-un motiv sau altul, oamenii reţin numai cazurile în care ei comit toate infracţiunile pământului. Iar o parte din vină o are şi mass-media, după felul în care abordează cazurile de genul ăsta şi modurile în care le expun. Dacă o persoană de etnie romă a fost prejudiciată de un roman. ştirea apare undeva într-un ziar într-un colţ, în 10 rânduri şi la televizor e abordată în câteva secunde. Dacă rolurile sunt inversate, ştirea apare pe prima pagină a ziarului şi pe toate posturile de televiziune.

O parte din vină o au oamenii pentru că, atunci când văd că un rom a furat un portofel, încep să se isterizeze şi să îi vadă pe toţi ca purtători ai tuturor păcatelor capitale (exact ca şi în cazul căpuşelor aducătoare de moarte, de parcă înainte de cazul lui Iurie Darie, Dumnezeu să-l ierte, nu ar fi existat căpuşe).

Sinceră să fiu, uneori cred că vina asta pe care o tot aruncăm ţiganilor este un mecanism de negare şi de auto-apărare pentru situaţia în care singuri ne-am băgat. Tot aruncând cu acuzaţii asupra lor, nu încercam oare să dăm vina pe altcineva pentru situaţia proastă a ţării, pentru felul în care suntem priviţi de alte ţări? Nu avem o imagine proastă numai din cauza romilor, avem o imagine proastă şi din cauza noastră, pentru comportamentul  pe care îl avem aici, dar îl afişăm  şi în afară, pentru toate nimicurile pe care le luăm cu noi în străinătate, pentru gunoaiele pe care le aruncăm pe plaje, pentru cojile de seminţe aruncate pe străzi, pentru tot felul de lucruri de genul acesta. Este mai uşor să dăm vina pe alţii decât să acceptăm adevărul, aşa este şi toţi facem lucrul asta, dar asta nu înseamnă că este şi bine să o facem.

Există atâtea prejudecăţi în cazul lor, că nu am degete la mâini şi la picioare să le număr: că sunt nespălaţi, că nu învaţă, ca omoară, că fură,că sunt şmecheri, că nu merg la şcoală, că nu lucrează, că cerşesc, că au un miros specific, etc. Am întâlnit câte un rom cât să îmi arate contrariul pentru fiecare categorie enumerată, am întâlnit romi care au mers la şcoală, la liceu, la universitate.  Am întâlnit romi foarte curaţi, aranjaţi şi fără să miroasă în niciun fel. Am întâlnit şi romi care lucrau şi romi care să nu fure. Am întâlnit şi români negri fără să fie romi şi romi albi. Şi am auzit şi întâlnit români care să nu meargă la şcoală, care să nu se spele, care să nu muncească, care să fure, care încearcă să păcălească alţi oameni.  Ceea ce vreau să spun este că nu numai romii fac astfel de lucruri, ci şi românii, şi bulgarii, şi ungurii, orice popor are infractorii ei. Şi dacă unii romi comit infracţiuni, nu înseamnă că toţi sunt aşa. Nu ei sunt singurii infractori de pe lumea asta.

Uneori încerc să mă pun în pielea lor. Şi e greu.  Este greu să te integrezi, când societatea nu îţi dă măcar o şansă. Când eşti priviţ de toţi ceilalţi cu ochi suspicioşi. Este greu să lupţi împotriva societăţii, întotdeauna. Nici nu îi pot condamna pentru faptul că ajung să adopte comportamentele pentru care sunt acuzaţi. Păi de ce oare ajung să facă asta? Când societatea rareori le dă şansa să se integreze. Pentru că oriunde se duc, în şcoli, în magazine, copiii nu se joacă cu ei, oamenii  îşi acoperă cât mai subtil buzunarele şi genţile, iar bodygzarzii încep să îi privească foarte atent şi toţi îi evită. Oamenii ajung, în final să se comporte conform etichetelor care li se pun.  Este o chestie dovedită, pur omenească, care ni se întâmplă tuturor. Oamenii adoptă rolurile în care sunt puşi de societate. Şi cu cât îi vom critica, îi vom discrimina mai mult, cu atât îi vom îndepărta mai mult spre un comportament deviant.

Nu spun că trebuie să le acordăm atenție specială romilor, nu spun că românii sunt mai răi decât ei; ceea ce vreau să spun este că, înainte de orice etnie pe care o avem, suntem oameni şi toţi merităm o şansă să ne adaptăm în societate, să ne găsim un loc pe lume. Nimeni nu este fericit când e izgonit din toate părţile, nimeni nu o să crească sau o să trăiască liniştit, sau măcar dorind să se integreze sau să ajute societatea, atunci când nu e dorit. Aş vrea doar să văd mai multă bunăvoinţă pentru nişte oameni care se bucură ca noi, se supără ca noi, care iubesc ca noi, care urăsc ca noi şi care în final, trăiesc ca noi.

Sursa foto: Wikimedia.org

Taguri

Arhiva

Be First to Comment

Leave a Reply

Your email address will not be published.


*