Cum să devii cel mai bun „sclav pe plantație”?

Distribuie!

de Andra Iliescu

Cum să redactezi un CV bun? Cum să te prezinți la interviu? Do’s and don’ts la un interviu.

Peste tot găsesc acest gen de articole. Articole care trebuie să ne ȋnveţe pe noi, viitori angajați , cum să prestăm, cum să arătam , ce să arătam, ce să spunem şi cum să gândim la un interviu.

Avem la dispoziție atâtea unelte pentru selecție şi noi folosim CV-ul, acel “document” unde poţi să fii sincer sau poţi să exagerezi daca ai chef şi multe altele.

Mie una mi-ar fi foarte simplu să îmi fac şi o scrisoare de recomandare, am Photoshop-ul la ȋndemână pentru anumite detalii.

Şi, totuși, angajatorii se ghidează după aceste criterii “antice”. Ne impun ce să spunem şi cum să gândim prin aceste filtre. Nimeni nu mai este sincer, nimeni nu mai este original. Toți dau copy-paste la exemplele pe care le găsesc cu ușurință online.

Şi totuși cât le este de ușor celor de la HR să aleagă personalul?

Părerea mea este ca întrebările de la interviu sunt aberante şi outdated!

Unde mă văd peste 5 ani? Eu aş vrea să mă văd pe o insulă, întinsă la soare şi relaxându-mă. Sunt perfect de acord că orice angajator ȋşi dorește un angajat stabil, care eventual să se pensioneze la ei ȋn companie, dar asta nu ȋnseamnă ca trebuie să ne suprime dorințele şi pasiunile. Eu peste 5 ani nu mă vad la voi, mă vad liber profesionist, călătoresc, explorez lumea, fac bani şi pe deasupra mă şi simt bine făcând asta.( da, știu că sună cam superficial, dar câți dintre voi aveți planuri pentru următorii 5 ani şi mai ales la o companie care vă cheamă mâine la interviu?)

Ce te diferențiază faţă de ceilalți candidați? Fiecare om este diferit prin natura lui. Mie-mi place să cred că pot face orice, şi nu numai eu. Nu cred că eu ca şi candidat trebuie să ȋți spun ție ca angajator ce mă diferențiază. De aceea ai un proces de recrutare, să stabilești tu asta, eu pot să ȋți spun orice, nu neapărat ceva adevărat.

De ce vrei să te angajezi? Asta cred că e cea mai stupidă întrebare posibilă! Pentru că am nevoie de bani! Duh! Pentru că nu pot să trăiesc cu aer sub clar de lună. Pentru că mami şi tati nu vor să stau cu ei ȋn casă şi să mă ȋntreţină până ies la pensie!

Să fim serioși, voi angajatorilor, ce motive aveți să angajați? Pentru ca sunteți ȋn expansiune? Pentru ca aveți noi oportunităţi? Pentru că ce?

Nu! Doar pentru că aveți nevoie de cineva pe acea poziție, pentru ca lucrurile să fie făcute ȋntr-o ordine, fiecare are un loc al lui bine definit. Şi pentru că angajatul anterior s-a „plictisit” şi a plecat.

Oare când se va pune accent pe oameni ca resurse ȋntr-o companie şi se vor valorifica? Oare când motivarea personalului va face parte din job description-ul unui HR şi nu va fi doar ȋn teorie?

Pe mine ca angajat nu mă impresionează trei fursecuri şi o cola de Paşte şi de Crăciun!

Am facut şi eu HR ȋn facultate şi ȋn teorie totul este așa frumos, așa corect, așa drăguţ ! Realmente e un mare bull-shit. Ca HR te ocupi mai mult de programele angajaților, salarii, eventualele evenimente ale firmei, recrutări (care ȋn ultima perioadă se fac prin agențiile de recrutare). HR-ul şi-a pierdut de mult ȋnţelesul teoretic, sau nu l-a avut niciodată.

Poate că nu am nimerit eu bine. Poate că sunt angajatori onești unde HR-ul este Human Resources și nu „Hiring Robots”.

Până acum, ca o concluzie general valabilă, toți angajatorii vor șoareci de birou, sclavi pe plantație, oameni fără opinii şi soluţii, fără dorinţa de a ȋnvăţa sau de a evolua.

 

Sursa foto: wikimedia.org

 

Taguri

Arhiva