Când ne gândim la Marea Britanie, ne gândim la Regină, la Punk, la Queen şi la Beatles, şi la calmul impasibil britanic, creat de secole de sobrietate. Dar astăzi Marea Britanie nu sărbătoreşte seriozitatea. Astăzi Marea Britanie îşi aminteşte de copilărie, şi de visele care fac totul posibil.
Acum 30 de ani, Roald Dahl (care ar fi împlinit astăzi 96 de ani), publica o carte numită „The BFG” (sau „UBP”, în română). Cartea vorbeşte despre un Uriaş Bun şi Prietenos, cu urechi uriaşe, care suflă noaptea în camerele copiilor printr-o trompetă (din borcanele mixate de el însuşi), vise. Care pot fi de două feluri, evident: fizvrăjite (cele aurii şi serene) şi troglocoşate (cele agitate). În final, UBP, ajutat de Sophie (prietena lui orfană) o anunţă pe regina Angliei de existenţa celor 9 uriaşi devoratori de copii, iar aceştia sunt capturaţi în timpul somnului de după-amiază cu ajutorul elicopterelor Reginei. Tot Roald Dahl a scris „James şi Piersica Uriaşă”, „Matilda”, şi „Vrăjitoarele” (acestea fiind traduse în română), şi printre cele mai faimoase cărţi ale sale.
Era absolut normal ca de ziua scriitorului care a scris „Charlie şi Fabrica de Ciocolată”, să fie şi Ziua Internaţională a Ciocolatei. Cum se apropie începutul şcolii, moment ce creează nostalgie tuturor oamenilor când îşi amintesc de „vremurile lor de şcoleri”, propun aşadar astăzi să fim copii! Nu e de mirare că majoritatea personajelor principale din opera lui Roald Dahl sunt copii. Se ştie că sentimentele acestora sunt mai pure, nu se sfiesc să urmărească adevărul până în pânzele albe, iar visele lor nu pot fi întunecate de impozite sau probleme sociale. Comediantul Denis Leary a rămas în istoria stand-up-ului cu replica „Rasismul nu e înnăscut, oameni buni, e învăţat. Am un fiu de 2 ani. Ştiţi ce urăşte el? Somnicul de după-masă. Asta e toată lista lui.” Într-o lume în care poveştile de copii se transformă în benzi desenate cu Liceul Monştrilor, păpuşi supra-dimensionate Barbie şi roboţi distrugători în masă, Roald Dahl vine şi salvează situaţia, povestind despre copii care citesc, visează şi vor ciocolată. Excluzând ocazionalul copil transformat în şoarece care cu ajutorul bunicii sale elimină o grupare feministo-teoristo-magică determinată să omoare toţi copiii din lume, Roald Dahl transmite mesaje bune, esenţiale, şi care duc la construirea unui sistem de principii sănătos. (Cu o doză suficientă de umor negru). Aşadar voi, dragi tineri (sau adulţi) care citiţi acest text, voi aţi păstrat principialitatea inerentă copiilor? Voi citiţi? Ce aţi visat azi-noapte? Se apropie ultimul vis avut de ceea ce vă doriţi să faceţi în viaţă, sau v-aţi abandonat visele definitiv în favoarea frivolităţilor cotidiene?
Pentru a onora memoria acestui mare povestitor (şi erou de război – cu titlu de As al Aviaţei), pentru a fructifica moştenirea sa, astăzi vă sugerez următorul experiment. Seara, luaţi o şampanie de copii (încercaţi să evitaţi fâşpârţurile), luaţi nişte ciocolată, şi faceţi puţină retrospectivă: aţi ajuns ce vă doreaţi? Sunteţi mândri de alegerile voastre? V-aţi urmat visele? Dacă eul vostru de 11 ani v-ar vedea acum, ar fi fericit? Gândiţi-vă la asta, şi toastaţi pentru Roald Dahl, ofiţerul războiului pentru eterna copilărie.
Laura Bisericanu
Sursa foto: wikimedia.org
