America, lumea făgăduinţei?

Distribuie!

America a atras mulţi români pe teritoriul ei în ultimele două decenii, români convinşi că dincolo de ocean se află „ţara făgăduinţei”, ţara unde îşi pot împlini toate visurile.

Una dintre marile puteri ale lumii, America, stătea tăcută în depărtare, ca un simbol al măreţiei, al împlinirii. Întorcându-şi privirea spre mica Românie pierdută în centrul Europei și confruntându-se cu tranziţia spre democraţie, toate visurile românilor parcă se pierdeau în încercarea României de a renaşte. America era o naţiune dezvoltată, America însemna să fii în centrul acţiunii.

America promitea, cu siguranţă. Probabil unii români care au plecat în America imediat după revoluţia din ’89 au plătit biletul de avion cu ultimele resurse financiare. Cu toţii au lăsat în urmă familiarul pentru a se îmbarca în călătoria spre zgârie-norii din America, zgârie-norii unde poate că acum se ascund birourile de unde lucrează.

America promitea că poate oferi resursele necesare pentru ca tu, un străin, să ai o carieră de succes, să ai bani. Resurse pe care România nu le putea oferi. A primit toţi românii, însă nu a putut să îndeplinească visurile tuturor. O parte din ei nu au gustat „lapte şi miere”, ci au fost nevoiţi să se mulţumească cu mult mai puţin, înstrăinaţi de patrie.

Datorită amalgamului de culturi şi naţiuni diverse găzduite de America, un cetăţean al Americii se simte un cetăţean al întregii lumii. Dar cum rămâne cu identitatea ta? Cum rămâne cu tradiţiile ţării tale, cu ceea ce ai lăsat în urmă? Cum rămâne cu dorul de ţara ta, mică, cu defectele ei, aşa cum e, cu mândria de a fi român? Chiar dacă au obţinut cetăţenie americană, toţi românii din America au suflet de român, asta nu o poate schimba nimic. Nu îţi poţi pune ştampila altei ţări pe suflet. Oricât de mult te îndepărtezi de naţionalitatea ta, nu poţi uita niciodată cine eşti.

Cum rămâne cu românii care mai aud uneori unii americani confundând România cu un râu sau cine ştie ce munte? Ce le pot răspunde? „Nu – e o ţară”, politicos, rece, însă în sinea lor ar vrea să strige că e ţara lor.

Oceanul Atlantic desparte America de restul lumii, dar America e peste tot şi aproape toate naţiunile au nativi de ai lor în America. America e în toate sărbătorile pe care le-am importat, noi, românii. Uneori, chiar şi în stilul de viaţă. Blugi, fast-fooduri, filme, idoli ai copiilor din România precum Hannah Montana ş.a...

Sigur, America e şi în toate descoperile ştiinţifice ale ei, şi în evoluţia tehnologiei.

Dar nu, nu cred că America este „ţara făgăduinţei”, nu în mod special. Dacă crezi că doar în afara ţării poţi deveni ceea ce vrei tu să devii neîngrădit de neajunsurile României, te înșeli; nu trebuie neapărat să traversezi oceanul pentru asta!

Poate că mulţi români au găsit şi vor găsi în continuare „visul american”, dar acest vis are un gust puţin amar. Dorul de casă, de ţara ta pe care o iubeşti chiar dacă te-a făcut să traversezi un ocean pentru a-ţi împlini visul.

Violeta Dobre

Sursa foto: wikimedia.org

Taguri

Arhiva

4 Comments

  1. Nu stiu, america , romania, pana la urma sunt o persoana, un om pe planeta printre alti oameni, toti ar trebuii sa ne simtim ca acasa, pentru ca suntem de pe pamant :))) ….. Mda, aleg Romania

  2. Ariadna
    August 31

    stii, ma gandeam cat de mult vreau sa plec in NYC. Am o pofta nebuna sa merg acolo, eventual sa ma mut. Apoi am realizat ca sansele sa ajung in zona selecta a orasului sunt foarte mici, iar zonele sarace sunt mai ceva ca un teatru de razboi. Asa ca momentan prefer Romania, Bucurestiul cu ale lui cladiri ce stau sa se darame, strazi sparte, dar unde nu vine indianul si se da mare sau ma impusca cineva doar fiindca e plictisit, prefer un par in cap, de ala poate mai scap cu viata.
    Dragut articol :*

    • Nita Mihai
      August 31

      Nu e politically correct, dar e adevarat. :))

  3. Adi
    September 3

    Pai daca vreti sa plecati in America, fiind roman, va trebuie 20000 de dolari in cont, altfel plecati la furat, cersit, etc…

Comments are closed.