A fi sau a nu fi?

Distribuie!

de Raluca Fătu

Anul acesta a avut loc a V-a manifestație împotriva avortului în România. În București, Galați și alte orașe ale țării au participat la „Marșul pentru viață“ sute de persoane care blamează femeile care recurg la avort în urma unei sarcini nedorite. Înarmați cu bannere și tot soiul de mesaje pe care au dorit să le transmită celor care consideră avortul o soluție, protestatarii au ieșit în stradă alarmați de numărul mare de avorturi din ultimii ani.

Este cu adevărat îngrijorător faptul că în prima jumătate a anului 2014 au avut loc 20 000 de avorturi. Până acum, considerându-ne un popor civilizat, evoluat, care face parte din Uniunea Europeană și are pretenția de a fi tratat cu respect în întreaga lume, ar fi trebuit să fim în stare să educăm copiii din acest punct de vedere. Nu degeaba ar trebui introduse în școli câteva ore de educație sexuală. Nu ar fi inutil ca un prezervativ să fie arătat și să li se vorbească tinerilor despre riscurile la care sunt supuși făcând sex neprotejat. Cred că timpul ar fi folosit cu mai mult folos dacă, în loc să conceapă sloganuri legate de avorturi, oamenii ar încerca să vorbească mai deschis cu progeniturile lor despre ce înseamnă relația dintre un bărbat și o femeie. Nu-i un secret faptul că în România acest subiect este tabu. Nici în interiorul unei familii nu există o bună comunicare în legătură cu viața sexuală a tinerilor, ce să mai vorbim despre școală. Este rușinos, ar spune unii adepți ai bisericii, ca între părinte și copil să existe o asemenea discuție. Dar nu, nu ar fi. Cu siguranță ar fi mai sănătos și mult mai folositor pentru maturizarea copiilor și pentru educarea lor.

În Cluj, PS Florentin Crihălmeanu a vociferat: „suntem destinaţi pentru viaţă, nu pentru moarte! La acest marş al vieţii dorim să triumfe viaţa!“ Și nu aș putea să nu fiu de acord. Haideți să facem viața cu adevărat să triumfe. Dar nu prin gunoaie și mizerii, nu în sărăcie și foamete. Pentru că atunci nu mai e vorba de viață, e vorba de chin. Și oameni buni, lăsați ipocrizia de-o parte și gândiți pentru un minut până să arătați cu degetul, să judecați o persoană greșit și până să călcați în picioare deciziile unor oameni. Ce-i mai bine, să fie făcut un avort ori să fie născut copilul și să moară de foame lângă părinți?

Aici intervine din nou ce am evidențiat mai devreme: comunicarea dintre părinte și copil este vitală. Subiectele considerate tabu astăzi trebuie să fie discutate, ca tinerii să știe la ce să se aștepte și să poată evita greșelile pe care le comit încă, într-o societate teoretic educată și evoluată. Astfel, nevoia unui avort poate fi evitată.

Tot la marșul din Cluj, am auzit vorbind de pe o scenă, o voce din sutană care spunea că fiecare familie ar fi bine să facă măcar trei copilași, unul pentru mama, unul pentru tata și unul pentru biserică și țară. Dragi păzitori ai ființelor vii și iertători ai păcatelor acestora, dacă tot vreți să aveți si voi câte un copil, de ce nu îi adoptați pe cei care deja umblă pe străzi mai rău decât câinii? De ce nu aveți grijă de ei? Și de ce fiecare familie să vă dăruiască vouă, buzunare largi, câte un copil? Să îi crească familiile care abia au după ce bea apă și care de câteva ori pe an vă mai bagă în buzunar și contribuția pentru îndobitocire, iar apoi voi să îi considerați ai voștri fără măcar să vă fi sinchisit să ajutați la dezvoltarea lor? Apoi să vă mândriți cu cei buni și să vă lepădați de cei care au apucat pe căi greșite din lipsa unei educații?

Iar cei care susțin protestul împotriva avortului spunând că sunt familii care vor să adopte, iar asta ar putea fi o soluție a sarcinii nedorite, vă spun că sunt deja în România copii care așteaptă să fie luați acasă. Și este trist faptul că pentru a deveni părinte prin această cale, trebuie să ai nervi de oțel și răbdare cu nemiluita, pentru că aprobarea unei adopții în țărișoara noastră durează între 1 an jumătate și 2 ani. Legile noastre nu facilitează această metodă de a avea un copil. Și mai gândiți-vă la un singur aspect: o dată ce ai născut, fie că ai copilul lângă tine, fie că îl dai spre adopție, nu mai ești niciodată la fel știind că undeva în lumea asta se află lângă cine știe ce oameni și în cine știe ce condiții, ființa căreia tu i-ai dat viață.

Sursa foto: wikimedia.com

Taguri

Arhiva