Ada Milea („Români cu care ne mândrim”)

Un om al artei desăvârșit, interesant și atipic pentru backgroundul  artistic actual. Provine din partea cea mai frumoasă a țării, Transilvania, mai precis Târgu Mureș, dar și-a petrecut mare parte din timp în Bistrița, terminând Rebreanu, liceul pe care l-am terminat și eu cu mândrie, mai apoi, urmând  a se înscrie la Universitatea de Artă  Teatrală din Târgu Mureș, secția actorie.

Din acel moment,  oricare drum urmat era unul spre succes, calitativ și animat constant de personalitatea sa duală afișată pe scenă atât în teatru cât și în muzică.

A Lucrat cu Cirque du Soleil, a cântat în regia lui Th.Popescu muzica premiată a unor spectacole de teatru(Eu când vreau să fluier, fluier) la Teatrul Național din Târgu Mureș.Noi, tinerii, o cunoaștem mai mult din spectacolele ei  cu “Apolodor” din volumul de poezie al lui Gellu Naum și “Insula” , cât și Don Quijote al lui Cervantes.  Acestea sunt un soi de adaptări muzicalo-teatrale  ale unor cărți de căpătâi, luând acum în calcul că e mult mai dificil să scrii opere impunătoare pentru un curent modernist și mai ales  să reușești să și-l depășești. De aceea  teatrul și muzica, cu siguranță vor facilita munca cititorilor, într-o epocă în care aceștia confirmă moartea autorului. De aceea ea poate fi dublu apreciată, căci ea conferă o altă dimensiune operelor prin interpretare, prin intermediul unui teatru experimental  combinat cu muzică.

“Cuvintele sunt importante, muzica este doar o formulă prin care ajung la public.Versurile au cursivitatea unor replici.”, afirmă ea.

Gellu Naum a fost o provocare pentru Ada Milea, căci dorea să pătrundă în universul  criptat al scriitorului avangardist, imboldul fiind atât de mare încât a cunoscut-o pe soția acestuia, Lygia. Aceasta din urmă i-a insuflat modalitatea de a percepe cu mai multă ușurință poezia lui Gellu Naum, aceea de a nu trebui să-l înțelegi pe G.Naum, ci doar să-l lași să se întâmple.

Nedesprinzându-se de avangardă, a urmat mai apoi Proiectul “Insula”, ce a fost făcut în colaborare cu Alexandru Bălănescu, un violonist consacrat,  ce a participat de asemenea și la realizarea coloanelor sonore pentru filmele lui Peter Greenway.

Tema proiectului a fost singurătatea în mediul citadin, o iluzie a libertății, incapacității de creare, de fapt, a unei legături cu oamenii și lucrurile din jurul nostru, o tendință de altfel actuală în care ne sunt prezentate lucrurile ca fiind perfecte și suficiente pentru un confort imediat. O aluzie este  această temă la “mulțimea de singuri”, despre care amintește Gellu Naum, tot el spunând că: “Iubirea e așa de rară încât sunt foarte puțini oamenii care mențin dragostea pe lume.”

De câțiva ani, cîntă și joacă cu Bogdan Burlăcianu de la Fără Zahăr, iar spectacolele lor sunt menite să-ți amintească că ești la teatru și nu la concert. ”Nasul” după Gogol a fost “jucat” alături de Bobo, atât în București cît și în Sibiu, Cluj, etc. Spectacolul muzicii este amplificat de nuanțe comico-absurde, dar și de interpretarea actoricească a acestora.

Spectacolele Adei sunt vii, tragice, inteligente, lipsite de pudoarea libertății lăuntrice, sunt un imbold de a citi cărțile de unde au fost inspirate toate spectacolele , și mai mult de atât, o reflecție asupra a ceea ce suntem cu adevărat.

Manuela Dospina

Related posts:

Maia Morgenstern – Luceafărul de dimineață care a schimbat România („Români cu care ne mândrim”) Victor Rebengiuc – omul pe care destinul l-a împins să devină actor („Români cu care ne mândrim”) Tudor Gheorghe – „Un om-orchestră, un om-teatru, un om-instituție” (seria „Români cu care ne mândrim”) Români cu care ne mândrim (concluzie)